Invatamant

Dreptul la replică

CǍTRE REDACŢIA ZIARULUI
„VALEA PRAHOVEI”

În virtutea „Dreptului la replică”, vă rog să publicaţi acest material în ediţia viitoare a ziarului dumneavoastră pe aceeaşi pagina şi poziţie unde a fost publicat articolul „ Aparenţele înşeală – O şcoală… etalon”.

Dreptul la replică

Sunt convins că cititorii fideli ai ziarului Valea Prahovei au fost şi ei, ca şi mine, cel puţin surprinşi – ca să nu spun şocaţi – de cele ce-au citit, la sfârşitul lunii trecute, mai exact la doar câteva zile de la începutul noului an şcolar (pe 29 septembrie 2009), la rubrica învăţământ: „Aparenţele înşeală – O şcoală… etalon”. Este vorba, după cum v-aţi putut uşor da seama, despre cea mai frumoasă clădire a unei şcoli, demnă de secolul 21 în care ne aflăm trăitori cu toţii: ŞCOALA CENTRALĂ a Câmpinei.
Şi, în loc ca locuitorii acestui oraş să fie lăsaţi să se mândrească cu aceeaşi frumuseţe provenind şi din spatele zidurilor portocalii, de care sunt sigur că ştiu, află din articolul care se înşiruie sub titlul de mai sus, pe cuvântul de onoare al autoarei, neacoperit de probe, că înăuntru – şi, citez – „copiii sunt priviţi după contul în bancă al părinţilor”.
Dacă stau să mă gândesc puţin dincolo de calomnia la adresa şefului acestei instituţii – în persoana subsemnatului, cel puţin deocamdată – cum că şcoala pe care o conduc este orice altceva numai „un etalon” nu, şi abţinându-mă din răsputeri să nu acţionez în justiţie autoarea şi ziarul care le-a găzduit articolul „incriminator”, trag adânc aer în piept şi hotărăsc să mă adresez, în rândurile următoare, cititorilor ziarului Valea Prahovei, care au fost greşit conduşi înspre a-şi forma o impresie manipulată despre distinsa noastră instituţie – şi pe-afară, şi pe dinăuntru, vă asigur!
Căci, dacă n-ar fi fost aşa, controlul Inspectoratului şcolar de care depindem ar fi dat sfoară în tot judeţul despre „realităţile negre” descoperite aici, iar viaţa noastră n-ar fi fost pe mai departe deloc uşoară: ar fi curs sancţiuni, demiteri, ş.a.m.d., care ar fi încântat pe doamna Carmen Negreu, dar şi pe mine, căci astfel ar fi căpătat sens titlul lipsit de sens aşezat deasupra rândurilor de mai sus.
N-aş vrea, în cele ce urmează, să polemizez deloc cu reclamanta – d-na Lidia Sabo, colegă a mea, de altfel -, care continuă să calce demnă şi în fiecare dimineaţă pragul acestei şcoli recent calificate ca fiind lipsită de… etalon, şi o face fără a-i fi ruşine, sunt convins – oare de ce nu şi-a cerut transferul la o instituţie corectă?…
Aş vrea doar să clarific câteva afirmaţii care dovedesc lipsa de profesionalism a autoarei, prin lipsa de informare exactă asupra mersului lucrurilor, prin neacoperirea de probe a afirmaţiilor calomnioase, prin strategia învechită de-acum a insinuărilor, pe care le-am crezut „vindecate”, ţinând cont că au trecut totuşi 20 de ani şi ceva de când practicile sumbrului regim comunist, între care se numără şi tehnica insinuării, ar fi trebuit să dispară odată pentru totdeauna. Se pare însă că m-am înşelat amarnic!
Se simte, în tot articolul încriminat în rândurile de faţă, că interesul urmărit de autoare nu este pus în slujba aflării adevărului – ceea ce ar trebui să facă primordial un ziarist -, ci în slujba unor frustrări personale ale acestui cadru didactic, d-na Sabo, care nu se poate bucura de faptul că performanţele domniei sale la clasă pot creşte semnificativ acum, când are de format doar 15 copii, şi nu este „sufocată” de o clasă plină de ochişori curioşi şi de vociferări pe măsură… Regretul domniei sale vizează, dimpotrivă, celelalte colege care au primit mai mulţi copii în clasa I, acuzând conducerea şcolii că le-a favorizat pe acestea, în funcţie de starea materială a părinţilor celor înscrişi.
Dacă ziaristele semnatare ale acestui articol pot demonstra cu probe că cineva din conducerea şcolii – eu, directorul Nicolae Necula, doamna învăţătoare Marieta Necula şi soţie a mea sau domnişoara secretară a Şcolii Centrale, Luminiţa Popa, care au fost cu toţii suspicionaţi în acest articol – am încasat sume de bani necuvenite la înscrierea elevilor în şcoală, că am creat clase de VIP-uri, având acces la conturile părinţilor (absurd: nimeni nu are acces la contul cuiva!), că am profitat de poziţia materială a părinţilor, ai căror copii sunt elevi ai şcolii noastre, şi asta vreodată în aceşti extrem de mulţi ani de când conduc această instituţie, cu foarte multă mândrie şi… prin concurs o dată la fiecare 4 ani, să o facă.
Altfel, tot ceea ce v-a fost dat să citiţi, stimaţi câmpineni, foşti, actuali sau viitori părinţi de copii ce au trecut sau vor trece prin Şcoala Centrală, nu este altceva decât rea voinţă, calomnie, injurii fără acoperire şi dorinţă instinctuală de a face rău în jur, de care unora dintre semenii noştri nu le e ruşine şi nici teamă de Dumnezeu!
Cât priveşte uniformele şcolii noastre – precizez spre informarea ziaristelor -, acestea sunt „cusute” de o societate comercială aleasă după toate rigorile legislative la care suntem cu toţii supuşi, şi nu la colţul străzii. Aşa că preţurile confecţionării acestora au crescut firesc, de-a lungul anilor, ca şi preţul pâinii şi laptelui pe care-l consumă zilnic şi domniile lor şi care ar fi trebuit să cunoască şi acest mic amănunt.
Altfel, ca să nu vă plictisesc prea mult, cine doreşte cu adevărat să se convingă de „elita” învăţământului românesc din care face parte – cred cu tărie – Şcoala Centrală Câmpina, „să acceseze” informaţii din surse serioase, cum ar fi, de exemplu, rezultatele admiterii în licee a absolvenţilor acesteia.
Orice altceva riscă să se acopere binemeritat de derizoriu…

Cu stimă şi cu toată seriozitatea de care sunt capabil,
Director al Şcolii Centrale Câmpina,
Nicolae Necula

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co