Imobiliare Valea Prahovei
Editorial

City break

La 07.30 a sunat ceasul. O dată, de două ori și încă puțin până să-i redau tăcerea de orologiu cu baterie. Așteptam clipa asta cu nerăbdarea turistului de cursă lungă. Sunt atât de rapid încât am senzația că fiecare gest răzbună stresul unor luni întregi de muncă, golgota fiecărei fraze scrise, duse sau nu până la capătul punctului. Un duș, cu gelul luat ca suvenir de la hotelul din Bologna unde am tras în ultimul concediu, îmi umflă nările cu mirosul libertății de a avea cetățenie universală. Torre degli Asinelli mi se prelinge, în trepte, pe brațe și într-o clipă mă limpezesc cu șiroaiele țâșnite din sfârcurile fântânii cu trup de femeie din Piazza Nettuno. Mă usuc de trecutele plimbări, arunc pe mine două țoale luate de prin centrul Vienei și încalț sandalele cu talpa plesnită fără supărare – și la stângul și la dreptul -, în lungul drum bătut prin istoria Greciei, anii trecuți. Pielea lor a fost o parte din mine la Termopile, Delphi, Edipauros… și va fi și astăzi de îndată ce încui ușa apartamentului.
Pornesc de la Gara de Vest înspre centru, urmând harta minții, la pas, din piață în piață, din Muzeu Ceasului “Nicolae Simache” în Muzeul de Artă, din cel de istorie în Casa Memorială “Nichita Stănescu”, permițându-mi doar răgazul de a savura tradițional vreo doi-trei mititei, comandați neapărat în engleză, la cârciuma lui Doroftei.
This is Ploiești city! Putea fi Câmpina, Iași sau Brașov…, nu contează. Important e doar faptul că astăzi sunt atât de uman, încât pot fi turist în propriul oraș și nimic altceva.  Adrian RADULESCU

Targul National Imobiliar
Imobiliare Valea Prahovei
To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co