Aceasta este întrebarea care devine obsedantă pentru cei care îmbracă haina statului, ca om al legii, în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Preşedintele Biroului Teritorial SNPPC din Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr”, Carmen Măinică-Regan, a făcut, zilele trecute, o declaraţie publică incendiară.

„Vreau şi trebuie să vorbesc despre o splendidă floare a României: Poliţia Română! Oare chiar nu se vede cât de superbă este? Vreau să vorbesc despre fala, nobleţea şi curajul acesteia, aşa cum sunt percepute de mine, femeie, un simplu lider de sindicat. Există flori perfecte în accepţiunea filozofică şi plastică? Nu! Floarea despre care vreau să vorbesc este «beţivă şi nenorocită». Am citat anumiţi domni, «experţi» în exprimări şi artă plastică. Dar, eu ştiam că mai există nişte musculiţe de oţet, Drosophila melanogaster, care mai zboară din când în când, ameţite de aburul dens al megalomaniei. Oare cei care şi-au sacrificat viaţa din datorie şi iubire faţă de oameni nu merită respect? Oamenii care muncesc de multe ori, 24 de ore din 24, pe un salariu mizer, nu merită respect? Aceşti oameni, chiar dacă nu sunt perfecţi, îşi fac datoria. Oare nu merită să li se ceară scuze pentru atributele de „beţivi şi nenorociţi” cu care şi-au permis unii să-i compare, oare nu merită să stea liniştiţi, să-şi facă datoria fără să le atârne, deasupra capului, o mare ghilotină?
Ca lider de sindicat, ca om, îmi pun prea multe întrebări la care, din păcate, nu găsesc răspunsuri. Câţi poliţişti vor pleca din sistem? Cum se va reorganiza Ministerul de Interne? Câţi elevi şi studenţi vor fi în şcolile Poliţiei Române? Putem doar să plecăm urechea la zvonuri? Cifrele nu există într-o formă definitivă. Din păcate, zvonistica a început să fie un element care produce panică, iar panica duce spre teamă, ceea ce nu este deloc favorabil, pentru o dezvoltare conştientă şi matură a factorului uman.

Se spune că suntem în număr prea mare! Dar cine a făcut angajările în sistem? În niciun caz, poliţiştii! De ce trebuie să sufere ei, pentru greşelile altora? Nu este corect!
Este uşor să priveşti superficial din fotoliile ministeriale, este uşor să tragi „linii” peste oameni, este uşor să iei decizii, pentru satisfacerea ego-ului. Oare este la fel de uşor să priveşti lacrimile copiilor, lacrimile oamenilor umiliţi, a celor care nu mai găsesc ieşiri existenţiale?
Şi întreb: Distrugi o pădure verde şi frumoasă, pentru câteva uscături? Şi răspund: Nu, pentru că ceea ce va rămâne pustiu şi sterp, s-ar putea prăbuşi peste noi toţi!”, a declarat Carmen Măinică-Regan. Carmen NEGREU