(continuare din numărul trecut)

Un alt aspect care poate ridica un semn de întrebare asupra acestei întâmplări nefericite este o declaraţie dată de către Enache Fabian, din Breaza, mamei lui Dumitrache Florian. În această declaraţie semnată şi cu specificaţia „bun şi aprobat”, Enache descrie ceea ce
i-a povestit Posmagiu când s-au întâlnit după ieşirea din închisoare, aducând vorba din proprie iniţiativă, despre povestea crimei: „…când proprietarul se îndrepta către întrerupător să aprindă lumina, Bebe (n.r. – Posmagiu)
l-a lovit cu pumnul spre faţă, dar proprietarul încercând să se ferească, a tras capul pe spate iar pumnul l-a nimerit în gât, căzând fără a se mişca. Aprinzând lumina, a ieşit şi Florin după uşa de la intrare, şi-au aprins câte o ţigară, la scurt timp a văzut că a început să se învineţească şi fiind rece (n.r. – este vorba despre victimă) şi-au dat seama că acesta este mort şi au plecat pe drum. Bebe la „îmbârligat” pe Florin, spunându-i că el nu va păţi nimic, pentru că este bolnav şi să spună poliţiei, dacă îi va găsi, că el a făcut crima. După ce i-a prins, a mai insistat prin vorbe sau prin semne, cum avea ocazia.” Exprimarea aparţine lui Enache Fabian.
În rechizitoriul procurorului, se spune, la un moment dat: „După aceea, inculpatul Dumitrache Florian a lovit de mai multe ori în faţă, pe victimă, a doborât-o şi a sugrumat-o cu mâinile. Leziunile externe de pe gâtul victimei, cât şi fracturile osului hioid, confirmă acest mod de ucidere.” Dacă ne luăm după declaraţia lui Enache Fabian, nu cumva osul hioid aflat între cartilajul tiroidian (sau mărul lui Adam) şi epiglotă, putea fi fracturat de aceea lovitură, despre care scrie acesta, aşa cum i-a povestit Posmagiu? Din discuţiile purtate cu unii specialişti, reiese că da. O lovitură puternică cu pumnul poate fractura osul hioid, ducând la deces. Dar, se poate pune în discuţie credibilitatea lui Posmangiu, faţă de Enache Fabian? Cu siguranţă că da. Aşa cum se băteau cap în cap şi declaraţiile date anchetatorilor sau în instanţă, aşa cum afirmă şi procurorul în rechizitoriu.
Într-o declaraţie, Posmagiu spune că Dumitrache a apucat victima de braţ, într-alta, că a prins-o de gât.  Despre Dumitrache, procurorul spune că acesta a fost parţial sincer, în timpul cercetărilor, iar despre Posmagiu că a fost nesincer. Acesta din urmă a mai fost condamnat 6 luni, pentru furt. Se poate spune că are o oarecare experienţă în relaţia cu organele de anchetă.

Pe jos, de la Câmpina la Breaza

O constantă în declaraţia lui Posmangiu a fost cea referitoare la părăsirea locuinţei victimei, lăsarea în locuinţă a lui Dumitrache Florian şi întâlnirea cu acesta acasă, când deja dormea. Într-adevăr, Dumitrache Florian nu poate justifica un timp de aproximativ două ore. În declaraţia sa a spus că: „ Posmagiu mi-a spus să cobor şi să văd dacă urcă victima, să fac în aşa fel, încât acesta să nu mai urce. Nu am stat în faţa blocului, ci
m-am dus la un magazin non-stop din apropiere pentru a-mi procura ţigări. Am stat până am făcut rost de ţigară de la un trecător, iar după ce am fumat-o m-am întors înapoi. Când am vrut să deschid uşa, l-am văzut pe coinculpat şi mi-a spus „hai să mergem acasă”. Am văzut că acesta avea două genţi pline, pe care nu le avea înainte la intrarea în apartament. În drum spre staţie, am început să mă cert cu inculpatul, spunându-i că numai pentru atâta lucru a intrat în casă la om, acesta a spus să-l las în pace, după care m-am despărţit şi am plecat pe jos până la Breaza.” Nu era prima oară când parcurgea această distanţă pe jos. S-ar fi putut verifica, prin metode specifice poliţiştilor, această afirmaţie a lui Dumitrache?
8 ianuarie 2004 a căzut într-o zi de joi. Poate că,pe parcursul traseului, Dumitrache ar fi putut vedea sau auzi lucruri care ar fi demonstrat că a făcut acest drum pe jos.

Dumitrache versus Posmagiu
Iarăşi, un aspect ce poate ridica semne de întrebare ţine de îmbrăcămintea purtată de cei doi. În declaraţia sa, Dumitrache Florian afirmă: „Menţionez că după ce Posmagiu George a întrebat-o pe victimă unde locuieşte, am făcut cu acesta schimb de geci, întrucât cea pe care o avea pe el era mai groasă, astfel geaca mea a fost purtată în timpul faptei de către acest inculpat.” Din rechizitoriul procurorului, reiese, ca o dovadă împotriva lui Dumitrache Florian, faptul că urmele de sânge de pe îmbrăcăminte (probabil sânge nazal cauzat de lovituri) aparţineau victimei. Totuşi, dacă ar fi să dăm crezare celor afirmate de Dumitrache în scrisoarea adresată redacţiei, la confruntarea cu martorii din bar, nu s-a putut stabili exact cine şi cu ce era îmbrăcat.
În legătură cu problemele de sănătate ale lui Dumitrache Florian, mama acestuia, Elisabeta Coman, a afirmat că fiul său a primit atenţie medicală aproximativ o perioadă de 3 luni de zile de la încarcerarea sa. Atât. Nu ar trebui să beneficieze de un control medical constant, date fiind problemele sale de sănătate psihică?
Întrebări şi iar întrebări. Dacă am reduce toată această poveste la un întreg, s-ar putea spune că, în proporţie de 50%, Dumitrache Florian a ucis, dar nu vrea să recunoască în mod conştient sau neagă realitatea pe fondul problemelor de sănătate mintală sau, pur şi simplu, nu a ucis. Rămâne, totuşi, un procent de 50% care te îndeamnă să te întrebi cum ar putea reacţiona Posmagiu George la un moment dat, fiind acum în libertate.
Dumitrache Florian şi mama sa nu au bani să angajeze un avocat, fapt pentru care sunt hotărâţi să redeschidă dosarul din detenţie, cu ajutorul unui avocat din oficiu, aşa cum a beneficiat şi pe durata procesului. Nu doreşte decât revizuirea dosarului şi eventual, schimbarea încadrării juridice şi asistenţă medicală.Carmen NEGREU