Editorial

Vremea normalizării

După ani şi ani în care învăţământul românesc n-a evoluat, dar s-a tot înmulţit în universităţi care mai de care mai private, pe principiul ciupercilor apărute după ploaie, am avut ocazia să constatăm că unele dintre ele au fost atât de „otrăvitoare”, încât serii întregi de studenţi care s-au pus cu burta pe carte s-au trezit că au digerat degeaba materia, fără acreditare. Au urmat, evident, declaraţii, convulsii, reacţii diverse şi adverse manifestate punctul şi chiar general, împotriva înmulţirii mediului academic prin „spori”.
Statul, în paralel, şi-a cultivat şi el, în linişte, sistemul locurilor cu taxă din ce în ce mai bine, astfel încât numărul studenţilor a depăşit totalul tinerilor deştepţi din România. Cu scuzele de rigoare, nu este o formă de a spune că pe la noi şi proştii au ajuns să facă facultate, ci doar vreau să subliniez faptul că într-o astfel de perioadă de inflaţie pe piaţa liberă a educaţiei, trebuia să apară şi criza în care cererea să fie mai mică decât oferta. Aşa se face că 300 de locuri neocupate, chiar şi după două sesiuni de admitere, la o universitate de stat, de exemplu, reprezintă o cifră care dă dureri de cap conducerii instituţiei, iar mie speranţa că starea de fapt poate avea efectul analgezic necesar asupra învăţământului autohton.
E timpul ca lucrurile să se aşeze într-o cifră firească a şcolarizării la toate nivelurile, pentru că, nu-i aşa?, e mai puţin nociv pentru societate un deştept fără facultate, decât un prost cu diplomă. Adrian RADULESCU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co