Când a binevoit Preamilostivul Dumnezeu să înceteze vărsarea sângelui martirilor şi să dea libertate Bisericii Sale, atunci a ales dintre toţi împăraţii lumii pe Sfântul Constantin şi pe maica sa, Sfânta Elena. Fiul împăratului roman  Constantin Clor, a urcat pe tronul părintelui sau domnind peste Galia şi Insulele britanice. Auzind că Maxentie, care împărăţea în Roma, face multe nelegiuiri poporului, chinuind pe creştini şi dărâmând sfintele biserici îşi pune în gând să înceapă lupta pentru libertatea credinţei. În mijlocul zilei I se arată o cruce mare pe cer, sub care erau scrise cuvintele „Cu acest semn vei birui”, iar el porunceşte ostaşilor să se însemneze cu semnul Sfintei Cruci pe haine, pe coifuri şi pe arme. Maxentie este învins iar Constantin este încoronat ca împărat al Imperiului Roman de Apus în anul 313. În acelaşi an, ca semn de mulţumire faţă de Dumnezeu, dă un act la îndemâna maicii sale cunoscut sub numele de  Edictul de la Milan” prin care dăruieşte libertate credinţei creştine. Învingându-l şi pe Liciniu, care domnea în Răsărit, în anul 324 muta capitala în partea de răsărit Constantinopol. Primesc botezul creştin în Nicomidia, iar în 325 organizează primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde este condamnată învăţătura ereticului Arie şi unde se compun primele şapte articole din Simbolul Credinţei. În anul următor, Sfânta Elena merge la Ierusalim şi după multe osteneli descoperă Sfânta Cruce a Mântuitorului Hristos, din care, luând o parte, se întoarce la Constantinopol, apoi la Roma, unde a trecut la Domnul în vârstă de 80 de ani. Sfântul Constantin trece la cele veşnice în anul 337 şi este înmormântat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol. Biserica noastră îi prăznuieşte pe amândoi cu mare cinste la 21 Mai, scoţându-I „întocmai cu Apostolii”.
Duminică 23 Mai – Pogorârea Duhului Sfânt – Rusaliile
Astăzi Biserica noastră serbează Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli în chip de limbi ca de foc (Fapte 2,2-4). Ei „s-au îmbrăcat cu putere de sus” pentru a înţelege Sfânta Scriptură şi a căpăta puterea şi curajul de a o vesti. Au tras la sorţi pentru ca după voia lui Dumnezeu să meargă fiecare într-o parte a lumii unde să propovăduiască credinţa creştină, să sfinţească biserici şi episcopi, preoţi şi diaconi slujitori pentru ele. Putem numi această sărbătoare ca începutul Bisericii Creştine, căci de la Sfinţii Apostoli şi până astăzi printr-o permanentă şi neîntreruptă lucrare, Duhul Sfânt desăvârşeşte şi sfinţeşte viaţa noastră.

Preot Paroh, Grigore MELNIC
Biserica Sf. Parascheva, Câmpina