În urmă cu o lună, ca urmare a unor informaţii primite, poliţiştii câmpineni, împreună cu colegii lor de la Ploieşti, s-au autosesizat cu privire la autenticitatea unui tablou aflat la Biblioteca Municipală „Dr. C. I. Istrati” din Câmpina. Tabloul în cauză, reprezentând un peisaj marin, se află în sediul instituţiei de aproximativ 40 de ani, nu e inventariat şi poartă o semnătură celebră – Dumitru Ghiaţă. Aceasta face ca asupra autenticităţii tabloului să planeze incertitudinea.

Dumitru Ghiaţă a trăit între 1888-1972, fiind născut la Colibaşi, în judeţul Mehedinţi. Talent nativ, ajunge să fie îndrumat de către pictorul Arthur Verona. Ajutat de doctorul Ioan Cantacuzino, reuşeşte să obţină o bursă la Paris, unde urmează cursurile Academiei „Ranson” şi Academiei „Delécluze”. Descoperind aici tehnicile post-impresioniste, le va aplica într-o manieră personală în lucrările sale, care au constat în peisaje, naturi moarte, compoziţii în culori sobre, având influenţe din arta populară. De comun acord cu soţia sa Aurelia, cu un an înaintea morţii sale, în 1971, îşi donează colecţia de artă şi casa, statului român, cu condiţia ca locuinţa să devină muzeu, după moartea lor. În 1994, la doi ani după moartea soţiei pictorului, se deschide Muzeul „Dumitru şi Aurelia Ghiaţă”, doar pentru câţiva ani. În 1999 a fost închis, lucrările fiind depozitate la Muzeul Naţional de Artă. Pentru a avea idee despre aprecierea financiară ale picturilor lui Dumitru Ghiaţă, putem spune, de exemplu, că, pe 31 ianuarie 2009, lucrarea „Golf” a fost vândută la casa de licitaţii Alis, cu 30.000 euro; în iunie 2009, este vândut cu 20.000 euro tabloul „Peisaj din Prahova”; iar ultima lucrare vândută – cel puţin aşa cum reiese din informaţiile publicate pe Internet – este tabloul „Cană cu trandafiri”, care a fost adjudecat, la începutul lunii octombrie, cu 11.500 de euro, având un preţ de pornire de 4.250 de euro. Însă, mai mult decât valoarea financiară, rămâne valoarea artistică şi de patrimoniu a lucrărilor sale, fiind un nume de marcă printre pictorii români. Marele pictor Corneliu Baba spunea despre el: „De la Luchian încoace, cred că e cel mai artistic pictor român, prin simplitatea rafinată a stilului şi paletei sale”.
Primele întrebări
Astfel, privind prin prisma importanţei numelui de Dumitru Ghiaţă ca pictor ce şi-a donat operele statului român, în paralel cu cercetările poliţiei, echipa redacţională a săptămânalului „Valea Prahovei” a demarat propria investigaţie asupra acestui tablou stingher (foto 1), de la Biblioteca Municipală din Câmpina.
Ce se ştie despre această pictură? Actuala şefă a bibliotecii, Liliana Oiştie, care a preluat funcţia de doar un an, cunoaşte de la predecesoarea sa, Petra Briciu, faptul că tabloul a fost confiscat, se pare, în urmă cu mai bine de 40 de ani, de la Sinaia, de către Comitetul Cultural al oraşului Câmpina, împreună cu o oglindă de cristal şi două fotolii, lucruri ce se găsesc şi acum la bibliotecă. Acelaşi lucru îl confirmă, la rândul lor, Ana Brad şi Valeria Florea, foste şefe ale Bibliotecii Municipale, dar nimeni nu poate spune de la cine anume a fost confiscat tabloul. Profesorul Radu Moise, fostul director al Casei de Cultură din Sinaia, nu-şi aminteşte de astfel de confiscări, transferuri de obiecte… Mai mult de atât, tabloul nu figurează nici pe listele de inventar ale bibliotecii.
Ce reprezintă?
Pictura reprezintă un peisaj marin şi e lucrată pe un suport rigid (posibil o placă din fibră de lemn, peste care ar putea fi lipit carton), dând o senzaţie de soliditate ce se pretează cu faleza abruptă. Agăţat zeci de ani pe perete, părea a face parte integrantă din decorul sălii de bibliotecă. După ce au început să se perinde mai multe persoane, în ultima vreme, care au început să se intereseze de tablou, temătoare şi suspicioasă, poate pe bună dreptate, şefa bibliotecii, Liliana Oiştie, îl ţine acum ascuns de privirile publicului. Tot din cauza acestui interes faţă de tablou, stârnit „peste noapte”, se pare că s-au autosesizat şi organele de poliţie. „Am găsit aici tabloul, când am venit la bibliotecă. El nu se găseşte nici pe listele de inventar. Pe cele mai vechi liste, din 17 noiembrie ’64, sunt trecute „13 tablouri cu rame”, iar pe o listă din ’68 apar doar „13 rame”. Nu ştiu dacă acest tablou se numeşte „Peisaj marin”. Nu avem niciun act legat de el. Acum, l-am luat de pe perete, pentru că au fost persoane care s-au interesat de tablou şi eu am considerat că trebuie să facem nişte investigaţii în legătură cu el. S-a interesat de el domnul Dorian Sava, pictor câmpinean. A mai venit domnul secretar al primăriei, Paul Moldoveanu, care a întrebat de tablou la cererea domnului Sava. Domnul Paul Moldoveanu a venit însoţit de cineva, nu mai ştiu cum se numeşte, care s-a uitat la tablou şi a plecat. Au urmat poliţiştii, care l-au fotografiat şi ne-au spus să-l ţinem bine undeva, până când se va afla dacă este autentic sau nu”, a declarat Liliana Oiştie.
O funcţionară din cadrul bibliotecii sugerează faptul că ar fi putut fi asimilate ca „tablouri cu rame”, vreun regulament, norme de protecţie a muncii etc. care erau înrămate, pentru că, în afară de tabloul misterios, nu se găsesc în bibliotecă decât câteva tablouri noi, de dimensiuni mici, realizate la taberele de creaţie „Câmpina, dragostea mea”, creând un ambient plăcut în sala bibliotecii.
Apelând la părerea muzeografului Octavian Onea – fost director al Muzeului „B. P. Hasdeu”- cu privire la autenticitatea tabloului, domnia sa ne-a spus: „E un Ghiaţă, foarte bun! Şi din perioada în care poţi să-l recunoşti. Este pictat pe carton. E Dumitru Ghiaţă. Avea şi un văr pe care-l chema la fel, tot pictor, care îşi adăugase la semnătură şi „Colibaşi (n.r. 1900-1980)”. Însă acesta este cel pe care noi îl ştim numindu-se, Dumitru Ghiaţă. Asta este părerea mea”.

Pictorul câmpinean Dorian Sava a ajuns să se intereseze de tablou pentru că nu-l mai zărise pe perete, la un moment dat, cu vreo doi ani în urmă. „I-am sugerat lui Paul Moldoveanu, secretarul Primăriei Câmpina, să aducă tabloul la ei şi să vadă ce-i cu el. O fi, n-o fi, lucrare de Ghiaţă, dar dacă e al Primăriei, să vadă valoarea lui. A fost de acord să se intereseze. Cât despre tablou, din punct de vedere al veridicităţii sale, nu am cum să mă pronunţ dacă este sută la sută Ghiaţă. Este o lucrare atipică faţă de stilul său. E mai conturată, mai stilizată, mai simbolistică faţă de maniera sa de a picta. După mine, tabloul este mai mult un studiu geometrizat care priveşte lumina, priveşte punctul de intersecţie al cerului cu marea. Dar, având în vedere că sunt culorile lui, movul lui de la marine, ar putea fi a sa. Poate fi verificat, expertizat. Părerea mea înclină mai mult că ar fi bun tabloul decât că n-ar fi. Lucrările atipice sunt, practic, proprii fiecărui pictor. Nici unul dintre pictori nu a avut un anume stil pe care să-l păstreze până la moarte”, a spus Dorian Sava.
Din opinie în opinie
Am stat de vorbă şi cu Paul Moldoveanu, secretarul Primăriei Câmpina, despre acest tablou. „I-am arătat tabloul unui prieten, Fernando Mihăilescu, care se ocupă cu arta plastică şi care nu mi-a dat un verdict clar, da sau ba. Tabloul are anumite elemente care îl încredinţau că ar fi original, altele nu”, a spus Paul Moldoveanu.
Există şi voci care contestă autenticitatea tabloului, pornind de la ideea că a fost pictat pe „un simplu placaj”. Totuşi, să nu uităm că Ştefan Luchian a pictat în ulei pe placaj lucrarea „Casă oltenească”, de dimensiuni mici (7,8×9,9cm) şi care s-a vândut în luna aprilie la o licitaţie, cu 3.500 de euro. Placajul face parte dintre suporturile rigide, în speţă lemnul, pe care mulţi pictori îl agreează.
Încercând să aflăm cât mai multe lucruri despre acest tablou, am pornit, astfel, de la ideea că avem de-a face cu un fals, căutând printre lucrările lui Dumitru Ghiaţă peisaje marine. Dând căutare pe Google, am descoperit tabloul denumit ca atare, „Peisaj marin” (foto 2), având ataşată şi o fişă de la Muzeul Municipal Bucureşti: nr. inventar 939399; tip, pictură de şevalet; autor Ghiaţă Dumitru; titlu, Peisaj marin; material, ulei pe carton; dimensiuni, 50×65,8 cm; datare, nedatat; ordin clasare, 2262/17.05.2007. Navigând în continuare pe internet, găsim într-un articol de presă apărut în decembrie 2008 că tabloul „Peisaj marin” al lui Dumitru Ghiaţă a fost vândut la o licitaţie, cu 9.000 de euro. Să fie vorba de acelaşi tablou, de patrimoniu!? Oricum, Ghiaţă are mai multe peisaje marine. Nu mică ne-a fost mirarea când am găsit un alt tablou al lui Ghiaţă, „Peisaj din Balcic”, vândut în martie 2010 cu 5.865 de euro. Uitându-ne şi într-un album cu lucrările sale, aflat la biblioteca din Câmpina, găsim acelaşi „Peisaj din Balcic”, semănând izbitor cu tabloul „Peisaj marin”. Vândut sau nu, în 2008. Singura diferenţă dintre ele este faptul că e pictat „în oglindă”, adică acelaşi peisaj văzut şi pictat din partea stângă, spre deosebire de „Peisajul marin”, privit din partea dreaptă. Ar exista două variante: ori este o greşeală de tehnoredactare în albumul respectiv, prin inversarea imaginii, ori pictorul, ca şi alţii, de altfel, a pictat acelaşi lucru privit din alt unghi. Gândindu-ne la obiceiurile unor artişti, e posibil să fie pictat un tablou asemănător. De exemplu, o „Colombină” pictată de artista câmpineană Lidia Nicolae există în patru variante. Totuşi, etnologul câmpinean Gherasim Rusu Togan, căruia i-am arătat pictura găsită pe internet, a recunoscut locurile ca fiind la Balcic, unde domnia sa a fost cândva.
Greu de stabilit
Nu am putut găsi nimic concret, care să ne edifice cu privire la tabloul misterios aflat la Câmpina. Poate doar faptul că pictorul Ghiaţă s-a preumblat pe plaiuri prahovene, aşa cum reiese dintr-o biografie a sa, unde se precizează că a colindat prin multe zone ale ţării cu şevaletul în spate, chiar şi pe Valea Prahovei, având, aşa cum aminteam, un tablou „Peisaj din Prahova”. Sau, poate, mai multe. Pictorul a vândut multe tablouri în timpul vieţii, reuşind să-şi construiască locuinţa de pe strada Clunet, din cartierul bucureştean Cotroceni, din aceste vânzări. Posibil ca tabloul de la Câmpina să fi fost vândut în zonă sau făcut cadou cuiva.
Ageamii fiind în materie de artă, am comparat, totuşi, semnăturile de pe tabloul „Peisaj marin” găsit pe Internet cu cel aflat la bibliotecă, negăsind deosebiri între acestea, dar observând totodată uşoare similitudini în peisaj. Rămâne ca doar un expert să analizeze lucrarea în cauză, pentru a îndepărta suspiciunile cu privire la autenticitatea semnăturii lui Dumitru Ghiaţă. Dar cine va plăti expertul? Ministerul de Interne, având în vedere că poliţia s-a autosesizat, sau Primăria Câmpina, în patrimoniul căreia se află tabloul, chiar dacă n-apare în listele de inventar? Oare de ce, în atâţia zeci de ani, această pictură nu a fost prinsă în acte, măcar drept „tablou cu ramă”, aşa cum figurează dulapul, masa, cărţile, perdelele etc.?
Oamenii legii
„În urma verificărilor efectuate de către organele de poliţie la Biblioteca Municipală „Dr. Constantin Istrati” din Câmpina, a fost identificat în depozitul de carte al instituţiei tabloul „Peisaj marin” semnat Ghiaţă D., pictură în ulei pe carton, dimensiuni 60×49,5 cm, ramă din lemn, depozitat în condiţii optime, conform normelor legale”, ne-a transmis IPJ Prahova într-un comunicat. Atât. Carmen NEGREU