Cultura

Tituş Constantin: „Eu cred că talentele se moştenesc de la Dumnezeu!”

Tituş Constantin s-a născut la Comarnic, în 1964, şi de la vârsta de patru ani s-a stabilit cu părinţii, în Câmpina. După absolvirea Liceului Energetic, încearcă să dea la Teatru, fără succes, însă. Iubitor de muzică şi un autodidact prin excelenţă, se dedică pasiunii sale, devenind în scurt timp un artist cunoscut în lumea muzicii folk, abordând o muzică încărcată de dragoste, cu versuri pline de sensibilitate, prin care şi-a atras un anume public.

Reporter: Ai moştenit talentul de a cânta de la cineva din familie?
Tituş Constantin: Nu ştiu…, poate de la tata, care a cântat în tinereţe la acordeon, dar foarte puţin. Eu cred că toate talentele se moştenesc de la Dumnezeu. Din timpul şcolii, am avut legătură cu muzica, cu spectacolele de teatru, prin Casa Pionerilor, cum era atunci. Am fost şi colaborator al Casei de Cultură din Câmpina, Breaza, apoi am participat la Cântarea României. Am avut multe premii câştigate pe la concursurile festivalurilor.
Reporter: Ai învăţat singur, să cânţi la chitară?
Tituş Constantin: În mare parte am fost un autodidact, dar am avut şi un profesor câmpinean care m-a învăţat, puţin, notele muzicale. Dar, cum spuneam, în cea mai mare parte am fost un autodidact, având în preajma mea oameni de la care am „furat” câte ceva…, mă refer la muzicienii cu care am cântat. Spun asta pentru că am activat foarte mult cu trupa pe care am înfiinţat-o, de rock, iniţial. La început s-a numit „Anotimpul”, „The four seasons”, am avut mai multe nume. Am activat mai mult în cadrul programelor artistice de la hotelurile de pe Valea Prahovei, după care am prins contracte în străinătate, începând din anul 2000, pe vapoare de croazieră, reuşind să văd jumătate din lume, cântând. Din 2007, am rămas acasă, din dorinţa de a-mi înregistra muzica. Îmi compun şi muzica, şi versurile. Nu prea am reuşit să fac compoziţii pe versurile altora. Dar, există şi excepţii, puţine. Vreau să-mi înregistrez ceea ce am compus, am scris, de-a lungul timpului, chiar din primele zile când am început să cânt la chitară. Am încercat să adun toate compoziţiile pe un album şi am şi reuşit.
Reporter: Ce gen muzical ai abordat şi de ce?
Tituş Constantin: Inclusiv cu trupa, dar şi singur, am fost influenţat de muzica pe care am ascultat-o. Am ascultat foarte mult rock, muzica mea fiind orientată către acest gen. Bineînţeles că o cânt acustic (chitară rece – n.r.) şi atunci, mulţi confundă, mă înscriu în genul folk. Şi asta, pentru că în România, oricine apare cu o chitară rece în braţe e folk-ist. Să ne lămurim puţin, ce înseamnă muzica folk. Cuvântul vine din limba engleză, care înseamnă popor, oameni, adică o muzică ce e cântată de oamenii din popor, pentru prieteni, în grup, astfel, prinzând în România. Dar, muzica folk nu implică numai un gen, cum s-a întipărit la noi. Ea vine din folclorul american, blues, country şi folclorul irlandez. Am împrumutat şi noi curentul, atunci când Joan Baez, Bob Dylan şi alţii din America făceau lucrul acesta cu o chitară acustică, cântând o muzică ce se adresa direct publicului, inimilor oamenilor, legate versurile, de problemele sociale ale vremurilor. Nu era nevoie de multă orchestraţie, care să-ţi distragă atenţia, deşi s-a făcut şi aşa. Folkul, totuşi, e o muzică de mesaj, transmisă omului, care să ajungă direct la inima sa, în varianta în care a fost scrisă simplu, cu o chitară în braţe şi cu o inspiraţie de la Dumnezeu. Pe mine nu m-a atras în mod expres acest gen, dar cu muzica mea cântată acustic, aşa am fost înscris, în genul folk, şi pentru că am colaborat cu artiştii din ţară, care au abordat acest gen muzical, Dinu Olăraşu, Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Emerich Imre şi mulţi alţii. Dar, să fie clar că muzica mea bate foarte mult spre rock, are influenţe de pop, chiar funki, dacă vrei. Totuşi, am şi piese, pe albumul pe care l-am scos, de muzică de folk pur. Asta se întâmplă pentru că am ascultat muzică diversă, fiind influenţat în mod firesc.
Reporter: Cum ştii că a venit momentul să-ţi „scoţi” o melodie din cap?
Tituş Constantin: Mda… e o întrebare foarte bună. Eu consider că nimic nu este de la noi înşine. Chiar am scris ceva, am dat titlu, unui volum al meu de poezii, pe care poate îl voi publica, cândva: Cuvântul nu este al nostru, e al celui care l-a creat. Şi, atâta timp cât cuvântul a fost la început, cu Dumnezeu, aşa cum scrie şi în Biblie, cred că şi muzica vine tot de la El. Un artist, doar dacă nu este orientat către polul opus al Divinităţii, cred că întotdeauna este inspirat de Dumnezeu, fie că e poet, pictor, dansator, actor sau implicat în oricare alt gen de artă care duce către o creaţie artistică. Şi nu-mi impun o temă anume. Eu cred că versurile celui care creează, vin din caracterul lui şi din personalitatea sa, din lucrurile de care este atras. Eu sunt o fire optimistă, o fire pozitivă, foarte naturală, în tot ceea ce simt şi fac. Multe dintre versurile mele vorbesc despre frumuseţile naturii, despre munte, unde merg foarte des, practicând alpinismul şi escalada sportivă, drumeţia montană. Versurile mele vorbesc, în general, despre frumos, despre frumuseţea spiritului, a sufletului, despre divinitate. Bineînţeles, nu în ultimul rând, vorbesc despre dragoste, fiind o temă pe care o abordează orice creaţie, asta pentru că dragostea ne duce lumea înainte, cum spune poetul şi cantautorul Dinu Olăraşu. E un adevăr! Dragostea ne mişcă pe toţi! Una dintre piesele mele deja cunoscute este “Luna în cascadă” şi, câştigă din ce în ce mai mult sufragiile publicului, fiind desemnată, prin votul său, în 2010, cea mai bună piesă folk înregistrată a anului.
Reporter: Muzica este singura ta pasiune?
Tituş Constantin: Nu, normal! Am avut foarte multe pasiuni la viaţa mea şi voi mai avea, probabil. Deocamdată
m-am restrâns la alte două, în afară de muzică. E vorba de pictură, pentru că-mi place să pictez acuarelă, deşi o fac din ce în ce mai rar, şi sportul, aşa cum spuneam, drumeţia montană, alpinism, escaladă sportivă. Chiar fac parte din Clubul Eco Alpin Caraiman Câmpina, din ’94. Am practicat şi arte marţiale, chiar în perioada în care erau interzise. Aşa suntem noi, artiştii, nişte rebeli din fire, mai ales cei care vin din muzica folk, suntem nişte protestatari. Eu am protestat în felul meu. Mi-am asumat o libertate interioară, aşa cum se numeşte şi albumul pe care l-am lansat anul trecut. Nu e vorba de o libertate fizic înţeleasă, pentru că nu ştiu dacă putem fi totalmente liberi, pentru că depindem unii de alţii. Asta nu e un lucru rău. Dar, e vorba de o libertate spirituală, pe care o doresc oricui şi care mie mi-a adus o legătură mai strânsă cu Dumnezeu, mi-a adus o pace interioară şi o fericire, cât de cât, constantă.
Reporter: Cânţi singur acum sau ai un partener?
Tituş Constantin: Destinul a făcut să o întâlnesc pe Iulia Mitrea sau Em, cum e numele ei de scenă. Este o muziciană din Întorsătura Buzăului. Ne-am întâlnit la Festivalul Folk, unde am legat o strânsă prietenie care, iată, se întinde de-a lungul a trei ani. Iulia este un spirit mare, foarte mare! Vă spun de-acum, pentru că dacă eu am puţin timp să mai realizez ceva măreţ, de-acum încolo, în schimb, ea, fiind mai tânără decât mine, cred că va reuşi mult mai mult. Are o inspiraţie divină, extraordinară, o voce cum rar ai ocazia să întâlneşti la un om. Vorbim aici nu neapărat de puterea cu care interpretează, dar Iulia transmite foarte mult, poate cânta orice şi oricum. Muzica ei e spirituală. Chiar şi ea spunea că simte că nu-i aparţine, că i-a fost dăruită de Dumnezeu. Este angelică, superbă şi, deşi compune în limba engleză, are un mesaj foarte profund! Şi îţi anticipez întrebarea… Da, sunt îndrăgostit de ea, suntem deja un cuplu.
Reporter: Ce mai pregăteşti publicului iubitor al acestui gen de muzică?
Tituş Constantin: Pregătesc încă un album, care va fi în limba engleză. De ce? Pentru că am avut compoziţii de-a lungul timpului, dar şi foarte recente, prin care doresc să deschid puţin orientarea mea şi către străinătate. Aici, acasă, publicul de calitate şi care gustă muzică de calitate, este mic, fiind o constatare dureroasă, dar realistă. Mai pregătesc concerte, cum este cel de pe 29 mai, la Club Live, în Câmpina. Sper să fiu invitat să cânt şi la Zilele Câmpinei şi oriunde vom mai fi chemaţi.
Reporter: Care e cea mai ascunsă dorinţă a ta?
Tituş Constantin: Am mai multe şi nu neapărat ascunse. Totuşi, o să-ţi spun una foarte importantă pentru mine: să fie pace, să nu avem războaie. Nimic din ce e frumos pe lumea asta nu poate să se arate, să ajungă la inimile noastre, dacă nu e pace! Carmen NEGREU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co