Teorie şi realitate: DESPRE PUG
PUG este prescurtarea de la Plan General de Urbanism, adică documentul care reprezintă strategia de dezvoltare durabilă a localităţii din punctul de vedere al arhitecturii, al urbanismului şi amenajării teritoriului. PUG-ul este întocmit de instituţii specializate, având la bază: date statistice, planuri cadastrale, ridicări topografice, opiniile cetăţenilor, mai multe studii colaterale (trafic, turism, peisaj, studiu istoric) şi e autorizat periodic, la maxim 10 ani printr-o procedură de dezbatere publică, devenind mai apoi instrument de lucru pentru birourile de urbanism pe raza localităţii respective. Aici este stabilită zonificarea localităţii, distanţa clădirilor faţă de stradă, dar şi înălţimea lor, raportul dintre spaţiul construit şi cel liber, densitatea clădirilor, dar şi aspectul lor, restricţiile, zonele protejate, gabaritele şi profilul străzilor. PUG-ul este un document de interes public care conţine o parte desenată şi una scrisă (regulamentul local de urbanism) şi el poate fi consultat fără nici o restricţie de oricine la sediul administraţiei locale.
Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei localităţi aflate într-un continuu şi activ proces de dezvoltare este lipsa unei strategii durabile şi pe termen mediu. Din această cauză s-a ajuns ca în ultima perioadă, realităţile staţiunii Sinaia să o ia cu mult înaintea învechitului PUG care datează de acum 10 ani, acela fiind la rândul său doar o sumară reactualizare a unui şi mai vechi plan de urbanism de acum 20 de ani. Pot spune că Sinaia se dezvoltă urbanistic pe baza unor reguli conforme cu legislaţia şi orientările de acum 20 de ani, iar rezultatele se văd.
Cel mai mare duşman al PUG-ului este nerespectarea lui pentru că, aşa cum ştiţi, noi nu avem probleme cu existenţa legilor, ci cu aplicarea lor. Aşa se face ca, dupa ce te încrunţi citind un articol în care ţi se spune pe un ton foarte ferm ce nu ai voie să faci, în următorul paragraf apare un text de tipul: prin excepţie de la prevederile articolului precedent, lucrul care tocmai fusese interzis se poate face totuşi dacă, dacă şi dacă. Un alt duşman al Planului General de Urbanism este urbanismul derogatoriu reprezentat prin celelalte planuri de urbanism adică cele locale sau zonale. Conform unui raport al experţilor europeni, acest fenomen specific ţării noastre balcanice este considerat: ilegal, pentru că încalcă Legea de urbanism a localităţii reprezentată prin PUG; şi că încalcă drepturile omului, deoarece pune interesul personal sau al unui grup înaintea interesului colectiv, exprimat de asemeni prin PUG.
În contrast flagrant cu bâlbâielile din urbanismul de astăzi al Sinăii apare vechiul regulament de urbanism al oraşului, datând din anul 1901 (unul dintre primele de acest fel din ţară), un document clar, simplu, fără interpretări şi sofisticării care, deşi este scris de mână pe foi subţiri de hârtie, a fost temelia pe care s-a ridicat şi a înflorit staţiunea în perioada ei de glorie.
Acum mai bine de 100 de ani, cei care se îngrijeau de Sinaia au înţeles că acest lucru nu se poate face în afara unor reguli clare şi mai mult decat atât, le-au şi aplicat. Discutăm despre perioada în care s-a ”croit” oraşul prin mularea curţilor şi a străzilor pe terenul denivelat şi prin valorificarea la maxim a factorilor naturali şi de peisaj (unde Valea Prahovei şi muntele deţineau supremaţia), discutăm de vremea în care administrarea terenurilor oraşului cădea în sarcina unei singure instituţii, Eforia Spitalelor Civile, care întocmea planuri de parcelare, trasa străzi şi vindea terenuri pentru construire.
În curând, vechiul plan general de urbanism al Sinăii va fi înlocuit. Cine face acest proiect, nu ştim. Care sunt direcţiile de dezvoltare urbanistică ale oraşului, nu am aflat. Nu ştim nici care este părerea cetăţenilor despre intenţiile de dezvoltare propuse de administraţie, pentru că, totul este secret. Legile sunt făcute de oameni pentru oameni. De aceea, pe parcursul întocmirii, dar şi la autorizarea PUG-ului, implicarea cetăţenilor, consultarea societăţii civile nu numai că sunt obligatorii ca procedură, dar şi absolut necesare pentru succesul unei politici locale de urbanism. În caz contrar, încercând în mod inexplicabil să ţină de-o parte cetăţenii de propriul oraş, să separe năzuinţele lor de interesele locale, se va naşte o nouă lege de urbanism opacă, inaplicabilă deci inutilă. arh. Nicolae Dan MANEA
