Teorie şi realitate: despre ”SALVAŢI SINAIA”
”Salvaţi Sinaia” este o campanie media de monitorizare a evenimentelor legate de arhitectură şi urbanism în binecunoscuta staţiune turistică, declarată de altfel ca fiind localitatea cu cele mai multe monumente istorice pe cap de locuitor din România. ”Salvaţi Sinaia” este în egală măsură şi un ”studiu de caz” deoarece, chiar dacă se referă în special la Sinaia, observaţiile făcute sunt valabile în majoritatea localităţilor ţării, peste tot acolo unde patrimoniul cultural este pus în pericol sau batjocorit. Principalul scop al acestei acţiuni este acela de a informa şi conştientiza sinăienii despre oraşul în care trăiesc. Încercăm, de asemeni, să demonstrăm că lucrurile nu se pot rezolva de la sine şi că nimeni nu va veni ”călare pe un cal alb” să le repună în matca lor, singurii îndreptăţiţi şi capabili să faca acest lucru fiind sinăienii înşişi.
Campania ”Salvaţi Sinaia” a început în 2004 în urma unei iniţiative private a doamnei Alina Mungiu Pipidi şi a dl. arh. Stefan Bortnowsky, concretizată în cadrul unui seminar internaţional desfăşurat la Sinaia. Deşi acţiunea a trecut, ca multe altele de fapt, neobservată pe plan local, în acelaşi an, un grup de studenţi de la facultăţile de urbanism din Grenoble şi Timişoara, au întocmit pe parcursul unei luni de zile un studiu, singurul de altfel, legat de dezvoltarea staţiunii, comunicând apoi localnicilor în cadrul unei dezbateri publice, observaţiile lor însoţite şi de câteva posibile strategii. Un alt grup de studenţi belgieni, sprijiniţi şi de câţiva localnici inimoşi, au redat staţiunii, anul următor, câteva obiecte de mobilier urban cu valoare istorică (băncile din piatră ridicate de Carol I în 1905). În anul 2007, Ordinul Arhitecţilor din România a organizat două dezbateri publice cu aceiaşi tema, una la Sibiu şi a două în Bucureşti la librăria Cărtureşti, ambele încheiate cu trista remarcă: ”Sinaia e oraşul pe care îl merităm”, locul unde somnul liniştit al opiniei publice împreună cu lipsa totală de reacţie a societăţii civile, ”nasc pe mai departe monştrii”, transformând iremediabil vestita capitală regală de vară a României, într-un nou Cernobîl, cel al arhitecturii româneşti.
Trezită brusc din acel somn dulce, administraţia locală a reacţionat violent şi nepotrivit faţă de semnalul arhitecţilor, dovedind şi azi că nu şi-a propus niciodată să înţeleagă acest demers. La Sinaia, se menţine prin urmare aceiaşi atitudine ostilă faţă de orice ”alt punct de vedere” legat de ”dezvoltarea” urbanistică sau arhitecturală a localităţii. Nu se iniţiază concursuri şi nici dezbateri publice pentru proiecte de interes local, totul este ţinut secret (chiar şi atunci când se fac lucruri bune), totul se decide unilateral, fără consultarea populaţiei.
Campania ”Salvaţi Sinaia” contiună şi astăzi, în diferite forme: manifestări culturale, luări de poziţie, acţiuni civice, articole pe care sper că le citiţi de ceva vreme fiind mărturie în acest sens. Facem un pic de zgomot în ideea că acest uriaş, care este societatea civilă, se va trezi într-o bună zi la realitate şi pentru că, nu-i aşa, există un lucru mai rău decât să se vorbească pe seama ta, şi anume SĂ NU SE VORBEASCĂ DELOC. Încercăm să împrăştiem o sămânţă pe un teren arid, în ideea că undeva, cândva, vor apărea şi alte acţiuni similare (lucru care în marile oraşe s-a şi întâmplat) şi vom continua să vorbim despre Sinaia, înainte să se aştearnă tăcerea. arh. Nicolae Dan MANEA
