Sfârşitul verii, începutul melancoliei…

Vara a trecut…, ca o hoardă solară care ne-a pârjolit voinţa… A ars cu vâlvătaie şi, chiar înainte de a ne linge rănile, ne-a predat următorului anotimp. Aşa, suferinzi…, fără destule speranţe şi visuri cu care să ne tratăm, am ieşit desculţi pe asfaltul proaspăt turnat…
Păşim deodată în toate direcţiile, trimiţând fiecare parte din noi cu secreta misiune de a complota împotriva cotidianului. Trăim conspirativ, ca şi cum am conştientiza pentru prima dată în 2011 că anul se apropie de sfârşit şi e imperios necesar să facem ceva…, să transformăm o înfrângere într-o victorie…
Sesiunea de shopping emoţional e abia la început şi, până la prima ploaie mohorâtă, trebuie să umplem coşul pieptului cu aerul tare al rezistenţei. Altfel vom fi prinşi total nepregătiţi şi, cu primul gând pastelat în minte, ne vom prăbuşi pe scara rulantă a mall-ului.
La urcare? La coborâre? Nu contează! Importantă e doar căderea abisală printre frunzele ruginii, printre autobuze şi epitete, printre rate bancare, emoţii şcolare, prietenii înşelate…, printre pozele din concediu şi comparaţii, printre facturi, mormântul tatei, sărutul iubitei…, printre tot ceea ce ne conţine, pe mine şi pe tine, ca fiinţe cernute prin crăpătura metaforei… Adrian RADULESCU