Alegerile au trecut… Aleşii sunt noi sau, pe ici, pe acolo, prin părţile mai mult sau mai puţin esenţiale, sunt tot aceiaşi… Asta ar trebui să conteze mai puţin, de vreme ce toţi au ajuns acolo unde sunt, prin votul maselor. Important este ce aşteptăm de la ei şi eu, de exemplu, aş vrea să văd, în sfârşit, un primar de oraş coborât în stradă, printre noi, mai des…, aproape cotidian.
Da, aş vrea să-l întâlnesc în autobuz, mergând la serviciu, cu servieta în mână, la o oră de vârf. Sau, dacă vreţi, la întoarcerea acasă ar putea

să-şi facă ieşirea din viaţa publică, pentru o seară, cu un mijloc de transport în comun. şi aş vrea, în timpul slujbei, să ia la pas străzile, să vadă cu ochii lui cum arată ungherele urbei, să meargă sâmbătă dimineaţa la obor, să-l întâlneşti la supermarket într-o zi de leafă, să dau nas în nas cu el când îşi cumpără şosete, să stea la coadă primăvara, pentru plata impozitului şi să negocieze cu precupeţele pentru o legătură de trufandale, să-l văd venind pe jos, cu fularul la gât, la meciurile Petrolului, să facă un grătar cu mici la Parcul Bucov…
De ce n-ar putea să trăiască un primar mai mult ca noi şi mai puţin ca el? Supus la astfel de “cazne” cotidiene, şi-ar putea câştiga o credibilitate fără precedent şi ne-ar da şi nouă posibilitatea să ne concentrăm numai asupra unui singur aspect în ceea ce-l priveşte, respectiv asupra efectelor administrative, pozitive sau negative, pe care el le generează, în calitate de cauză primară. Adrian RADULESCU