Imobiliare Valea Prahovei
Actualitate

Peter Oostveen: „România e o ţară a extremelor!”

Peter-OostveenNăscut în urmă cu 63 de ani la Haga în Olanda, Robbert Peter Oostveen a devenit medic chirurg, specializat în SUA, în oncologie. A făcut parte ca pilot, din Forţele Aeriene Regale Olandeze. Este specializat în diverse domenii de activitate ce ţin de la medicină până în sfera afacerilor şi marketing-ului, fiind consultant, partener şi manager la mai multe societăţi, cum sunt „Architectural Group SRL şi Edumonde Mediation SRL, prin ultima colaborând cu Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti, predând cursuri de mediere. Face parte din Comisia Naţionala Română UNESCO, fiind membru fondator al Grupului Interdisciplinar – Ştiinţa Fără Frontiere. S-a  stabilit în România de 21 de ani, contribuind la restaurarea şi amenajarea unor edificii importante din ţară (muzee, spitale etc.).

Reporter: Când aţi venit prima dată în România?
Peter Oostveen: Am un grup de prieteni doctori, puţin nebuni. În fiecare an, ei fac voluntariat timp de o lună și jumătate, aplicând medicină preventivă în orice ţară, cum ar fi cele din Africa. Prin programul SAHEL, aproape de Sahara, merg acolo, unde există multe dificultăţi legate de sănătate şi de baza materială şi financiară. În această activitate, eu îi ajut şi cu transportul, în sensul că pilotez un avion. Legat de venirea mea în România: eram în California, iar pe 21 decembrie ’89 am fost sunat de grupul meu de prieteni. Îşi dăduseră seama că va fi o revoluţie în România, spunându-mi că vor să plece cu „Medicii fără Frontiere”, apelând şi la mine ca să venim aici. N-am stat pe gânduri şi pe 22 decembrie am sosit pe aeroportul Otopeni, unde mă aştepta Dumitru Caramitru şi alţii. Am fost detaşat la spitalul Fundeni, la Urgenţe, unde am scos gloanţe din oameni. Şi astfel, am ajuns eu, prima dată în România. A fost o experienţă! Venind aici la vremea respectivă, credeam că voi găsi echipamentul spitalicesc necesar. Dar, nu am găsit nimic. A fost mai rău ca în Africa! Imediat am luat legătura cu mai multe universităţi din lumea medicală internaţională, încercând să obţin donaţii de echipament medical second hand, pentru a-l implementa în România.
Asta se întâmpla în ianuarie ’90. Am crezut că asta va fi tot, că vin aici şi nu rămân mai mult de șase luni. Două săptămâni mai târziu, a venit primul avion cu ajutoarele de acest gen.
Am contractat imediat o firmă străină specializată, pentru montarea echipamentului. Aceasta nu ştia nimic despre infrastructura spitalelor româneşti. Nu a fost vorba doar de Fundeni ci şi Spitalul Militar şi altele. Atunci am luat legătura cu o firmă de construcţii autohtonă, implicându-mă direct, cu experţi din afara ţării, cu ajutorul unor intervenţii ale unor ambasade, pentru a monta aceste echipamente. Şi aşa am rămas în România, un an şi jumătate, după care m-am întors în California. Mă gândeam cât de multe lucruri sunt de făcut în România! Cum în viaţa mea intervenise de ceva vreme divorţul, soţia rămânând în SUA iar copii erau la Bruxelles, în ’94 m-am stabilit permanent aici. Fiind în Europa, naveta către copiii mei era mai uşoară. Am intrat în învăţământul universitar, în medicină, am început să lucrez în arhitectură, în probleme legate de restaurare şi altele. De exemplu, am participat la construirea sediului ING Bank, de pe Str. Kiselef, am restaurat şi am făcut design interior la muzee naţionale. Mereu am fost interesat de arhitectură, chiar şi în SUA am conceput multe case, pregătirea mea în acest sens, făcând-o din pasiune.

Reporter: Între timp, v-aţi recăsătorit în România. Cum v-aţi cunoscut soţia?
Peter Oostveen: Asta este o poveste specială! După ce am restaurat Muzeul Colecţiilor, directorul american care era la Romtelecom, m-a rugat să-l ajut să mă ocup şi de Palatul Telefoanelor, a cărui reamenajare începuse din ’92 dar nu se terminase nici în 2003. Design-ul în interior nu era realizat, astfel că am încheiat un contract în acest sens, pentru un concept de realizare în totalitate. Nu a fost uşor. Fiecare departament avea contract cu alte firme pentru acest gen de lucrare. Când am încheiat contractul pentru toată clădirea, firmele celelalte au pierdut valabilitatea contractelor lor. Într-o zi a venit secretara să mă anunţe că este o femeie foarte supărată, care spunea că a fost angajată pentru lucrarea la Departamentul de Marketing şi a pierdut contractul din cauza mea. Am acceptat să vorbesc cu ea. Silvia a început să turuie ca un Kalaşnicov! Mi-am dat seama că are dreptate, pentru că Romtelecom nu o informase de noua situaţie. I-am spus că sunt de acord cu ideea că nu trebuie să existe acelaşi design pe toate etajele, dar pe de altă parte i-am spus că nu figurează în conceptul total al amenajărilor. S-a supărat. Au mai urmat şi alte întâlniri cu ea, mai mult sau mai puţin profesionale. După șase luni, devenea soţia mea! Astfel, au fuzionat şi societăţile noastre. A fost soţia actorului Adrian Pintea, fiind despărţită de el de patru ani, la vremea când ne-am cunoscut.

Reporter: Cum v-aţi implicat în societatea Edumonde Mediation, pregătind cursanţi în domeniul medierii?
Peter Oostveen: Motivaţia mea în acest sens a venit prin muncitorii care lucrează pentru mine. Când ai 140 de muncitori şi văzând cum stau lucrurile şi prin spitalele unde am lucrat, am văzut că baza de comunicare în România lasă de dorit, cum ar fi relaţia dintre medici şi pacienţi, patron şi angajat. Patronul, medicul, stă pe o poziţie de intimidare, ceea ce mie nu mi-a plăcut deloc! Nici în justiţie lucrurile nu stau prea bine, cu stagnări şi amânări de tot felul. În Europa Occidentală, medierea există de foarte mult timp, devenind o alternativă faţă de procesele în instanţă, fiind un ajutor serios pentru justiţie. Medierea se bazează pe psihologie, eforturi de un anumit tip în comunicare. În acest sens m-am gândit că se poate introduce şi în România medierea, într-un mod organizat, legalizat. Ideea a fost primită cu entuziasm, apărând Legea 192. În 2007 am adus programul de mediere prin Edumonde Mediation.

Reporter: A trebuit să angrenaţi vreun politician pentru implementarea medierii în România?
Peter Oostveen: Nu am discutat cu niciun politician din România!. Au existat, ca să zic aşa, intervenţii şi, la un moment dat, chiar presiuni, făcute prin Uniunea Europeană. A trebuit să acţionez din exterior către interior. Când se demarează astfel de lucruri bune din interior, încep tot felul de discuţii şi bariere birocratice. Am apelat la Ministrul de Justiţie din Olanda şi la Comisia Europeană.

Reporter: Cum privesc românii,  ideea de mediere?
Peter Oostveen: Nu e chiar ceva nou, pentru români. Medierea există de mult timp, dar aplicată sub alte forme, cum ar fi cea canonică. De exemplu, Biserica Ortodoxă Română o aplică prin intervenţia preotului în neînţelegerea ivită la un moment dat între enoriaşi, sau medierea făcută de un bulibaşă în cadrul unei comunităţi de etnici romi. În mediere, ai parte de confidenţialitate, poţi exprima emoţii. Într-un tribunal, o judecătorie, nu ai parte de aşa ceva, totul fiind foarte strict şi timp limitat, plus costurile pe care le implică avocatul şi alte taxe impuse. Cine alege medierea într-un conflict, cheltuieşte doar pentru onorariul impus de acesta. Nu a existat reticenţă faţă de ideea de mediere, dar ca orice lucru relativ nou, lucrurile s-au mişcat mai greu.

Reporter: Cum îi percepeţi pe români, după 21 de ani de convieţuire printre ei?
Peter Oostveen: România e o ţară a extremelor! Oamenii sunt extrem de buni, dar şi extrem de răi! E normal că am reuşit să mă integrez, după 21 de ani de stat aici, dar fiecare zi este o surpriză pentru mine, în continuare. Până la vârsta de 63 de ani am văzut cam 90 % din lume. După doi ani de stat pe undeva, te cam plictiseşti şi ştii cum îţi bate inima în continuare, în ziua care urmează. Aici în România, nu am ştiut niciodată cum îmi va bate inima a doua zi!

Reporter: Să înţeleg că după 21 de ani de stat în România, încă vă mai gândiţi dacă rămâneţi, sau nu, definitiv?
Peter Oostveen: Pentru moment, da!Carmen NEGREU

Imobiliare Valea Prahovei
To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co