Vremea numărătorii a venit. Recensământul e în plină desfăşurare şi, fără prea mare avânt profesional – după o noapte în care am dormit prost, chiar dacă Petrolul s-a întors cu un egal din deplasare -, îmi scriu părerea despre această europeană acţiune, direct, explicit, fără prea multe floricele de mirosit în pagină.
Pot să mă înjure unii cât vor, dar când aud că rezultatele finale vor fi date publicităţii în anul 2014, nu pot să nu mă gândesc, să simt şi să spun că cea mai mare utilitate practică, de dată imediată, a acestui mare total care este recensământul, constă într-o calculare rapidă a şeptelului electoral din străinătate. Adică inventarul eventualelor voturi de mânărit la viitoarele alegeri, în numele succesului politic.

Cât despre restul scopurilor declarate, în România sunt suficient de mulţi proşti, neinformaţi, reticenţi etc., astfel încât şi dacă informaţiile ar fi procesate rapid, rezultatele finale să fie neconforme cu realitatea în multe aspecte. Cu atât mai multe vor fi schimbările ce se vor petrece până în 2014, că de…, lumea mai moare, se mai naşte, se mai mută, mai merge pe la şcoală, mai izolează o locuinţă, mai pleacă în străinătate… Bine, e adevărat, nu votează
decât o dată…  Adrian RADULESCU