Meşteşuguri de tradiţie
Cioplitori în lemn, confecţioneri de obiecte din cupru şi argint sau împletitori de răchită, toţi aceştia şi minunatele lor produse au fost expuse câteva zile pe pietonalul din centrul Ploieştiului.
Toţi aceştia demonstrează că tradiţiile vechi sunt păstrate chiar şi în vremuri în care produsele chinezeşti au inundat pieţele. Şi din fericire pentru meşteşugari, ploieşetnii cu bun gust încă mai comandă obiectele făcute manual.
Talent moştenit
Măiestria s-a transmis din tată în fiu, iar meşteşugarii de acum îşi vor învăţa şi ei la rândul lor copiii cum să facă lucruri fără moarte. Florin Constantin vine din Bucureşti şi spune cu mândrie că de la tatăl lui i-a rămas meşteşugul de a face obiecte din cupru. Fie că e vorba de vase sau de bijuterii, Florin spune că nu ies foarte mulţi bani şi că munca este grea. E mândru că e liderul romilor din Ilfov şi spune că mai bine munceşte decât să fure şi că asta ar trebui să facă toţi semenii lui. A primit comandă pentru o brăţară şi se bucură că mai sunt oameni interesaţi de obiecte de artă. “Se lucrează greu şi nu ies bani mulţi. Doar aşa pe la târguri ce ne mai descurcăm, dar trebuie să muncim să ne întreţinem familia, ca toată lumea, spune Florin. George Marincu este de 26 de ani cioplitor, sculptor în lemn. Are deja un deget bandajat, dar spune senin că nu poţi scăpa de accidente. Lemnul se lucrează greu, dar oamenii caută operele sale pentru că sunt frumoase, făcute cu multă sensibilitate şi fineţe. A venit la Ploieşti tocmai din Constanţa, din localitatea Vadul lui Traian. Robert Porogeanu lucrează şi acum în argint, chiar dacă la orice pas găseşti bijuterii chiar ieftine din acest metal. “Am învăţat de la tata, care şi el a învăţat de la bunicul. Nu mă pot opri acum, pentru că nu aş mai avea cu ce să-mi întreţin familia. Avem preţuri de criză şi toată lumea vrea măcar o reparaţie la bijuterii, dacă nu, una nouă”, spune Robert. Ploieştenii spun că obiectele sunt frumoase şi că nici preţurile nu sunt mari şi că doar cumpărând putem menţine tradiţia vie.Raluca EPARU