Ales de International Biographical Centre Cambridge din Anglia între primii 2.000 de oameni ai secolului XX, care au activat cu rezultate remarcabile în anumite domenii de activitate, matematicianul doctor Constantin Florea a făcut cinste meleagurilor natale.

S-a născut la Proviţa de Jos, în 1932. Orfan de tată de la vârsta de 14 ani, şi-a dedicat întreaga viaţă matematicii, fiind dăruit de natură cu o minte sclipitoare, cum rar se întâlneşte. Datorită performanţelor obţinute la Şcoala Medie Tehnică de Utilaj Petrolier (actualul Colegiu Tehnic „Constantin Istrati”), primii patru absolvenţi erau acceptaţi ca studenţi la Institutul de Petrol şi Gaze – actuala Universitate de Petrol şi Gaze din Ploieşti – şi printre ei s-a numărat şi C.C. Florea.
A făcut primul an de facultate la Institutul de Petrol şi Gaze, totuşi, pasiunea pentru cifre, dezvoltată în şcoală la un cerc specific, unde a descoperit revista Gazeta Matematică, l-a făcut să se îndrepte către facultatea de profil. Totuşi, a urmat în paralel, la „fără frecvenţă” şi Institutul de Petrol şi Gaze, specializându-se în utilaj petrolier. Pe parcursul studenţiei a putut să se remarce ca matematician de marcă, participând la sesiuni de comunicări ştiinţifice, sau obţinând premiul cel mare la concursuri organizate la nivelul universităţii. În timpul facultăţii, a avut ocazia să o cunoască pe cea care avea să-i fie alături ca soţie, timp de mai bine de 50 de ani, dăruindu-i două fete, una dintre ele călcându-i pe urme. Întâmplarea sau destinul au făcut ca fostul său director de Şcoală Tehnică să-i propună să predea la catedra de matematică, stabilindu-se astfel la Câmpina. Născut pentru a gândi într-un mod inedit problemele legate de matematică, C.C. Florea descoperea mereu soluţii noi, acolo unde alţii nici cu gândul nu ajungeau. Chiar şi în perioada când era elev, a avut satisfacţia să-şi vadă o problemă publicată într-o revistă de specialitate din Ungaria, care fusese preluată din neaoşa Gazetă Matematică. Cu o minte inovatoare, propunea, inventa mereu probleme noi pentru olimpiade, fiind premiat de mai multe ori de către Societatea de Ştiinţe Matematice. Toate acestea s-au concretizat nu doar în lucrări scrise, fiind găsite aplicaţii pentru unele soluţii matematice, în domeniul exploatării ţiţeiului (timpul de uzură pentru granicul de foraj), în domeniul agriculturii (programare liniară) etc..

În 1999, printr-o scrisoare primită de la International Biographical Centre Cambridge din Anglia, a fost anunţat că a fost ales printre cei 2.000 de oameni ai secolului XX, care activau cu rezultate remarcabile în anumite domenii de activitate şi declaraţi „Omul Anului”. Astfel, se regăsea pe o listă realizată de către această instituţie prestigioasă, solicitându-i-se o evidenţă a lucrărilor sale publicate. C.C. Florea a transmis 60 de lucrări şi nu mică i-a fost mirarea să afle de la reprezentanţii Universităţii Cambridge, prin corespondenţa purtată, că, de fapt, are… 65 de lucrări. A fost impresionat de rigurozitatea englezească, dar mai ales de atenţia deosebită de care s-a bucurat, obţinând acelaşi titlu şi în 2001. Printre cele 65 de lucrări se află una de referinţă, semnată împreună cu una dintre fiicele sale, Corina Daniela C. Florea – „Abordare globală a geometriei triunghiului cu implicaţii creative”- şi două volume editate de către Societatea de Ştiinţe Matematice din România, „Matematica în liceu”. „Am fost un original! Mi-am dorit mereu să găsesc soluţiile mai simple, gândindu-mă că nu se poate să nu existe şi o altă metodă. Şi le găseam!”, se caracterizează singur C.C. Florea, la cei 79 de ani ai săi.

Riscurile pasiunii
Aşa cum singur spune, a trăit o viaţă plină de satisfacţii profesionale şi familiale. Totuşi, dedicându-se cu ardoare acestei pasiuni pentru matematică, munca aproape fără oprelişte, mai ales noaptea, ar fi putut să-i fie fatală în 2007, când a suferit un atac de cord. Medicul i-a interzis să lucreze, dar fiica sa, cu care locuieşte, Adriana Florea, îl surprinde făcând-o pe furiş, demonstrând în continuare vivacitatea unei minţi care a aşezat creativitatea românească într-o elită internaţională.  Carmen NEGREU