Imobiliare Valea Prahovei
Actualitate

Marian Dulă: „Câmpina este o insulă de normalitate”

Marian Dulă s-a născut în 1949, la Roşiorii de Vede, în judeţul Teleorman. A urmat Şcoala Militară de Infanterie din Sibiu, apoi Academia Militară la Bucureşti. A ieşit la pensie cu gradul de colonel, iar în 2003, a intrat în politică, devenind membru al Partidului Democrat, actual PDL. În momentul de faţă, este consilier în cadrul Consiliului Local al Câmpinei.

Reporter: Aţi urmat o carieră militară pornind de la o tradiţie în familie?

Marian Dulă: Parţial, da! Unchiul meu, fratele tatei, a fost ofiţer. Tata a fost în război, bunicul din partea tatei a luptat în Războiul Balcanic, în 1913, iar bunicul din partea mamei a fost agent de poliţie. Eu am făcut liceul militar la Breaza, ultimii doi ani, primii fiind la liceul obişnuit, în Roşiorii de Vede. Aşa era atunci. Eu m-am gândit să urmez această carieră, alegând, ca să spun aşa, partea soft a armatei, adică la transmisiuni. N-am reuşit, îndreptându-mă spre infanterie. Infanterie, care pe vremea aceea, dar şi acum, se zice, e regina armelor. Înglobează armele forţelor terestre.

Reporter:  Cum a evoluat cariera militară?

Marian Dulă: Am făcut şcoala militară la Sibiu, patru ani. Am fost repartizat, în urma a trei opţiuni, Caracal, Ploieşti, Bucureşti, la Caracal. Aici am făcut şapte ani de carieră, m-am format ca ofiţer. Era o garnizoană de provincie dar am avut condiţii deosebit de bune, cu poligon, teren de instrucţie, cadre permanente formate, cu familii, cu regiment de aviaţie, artilerie, tancuri şi regimentul mecanizat, din care făceam şi eu parte. Pe măsură ce m-am informat, am simţit nevoia de mai mult. M-am gândit la Bucureşti, la Academia Militară, pe care am urmat-o, rămânând aici un timp, tot la un regiment mecanizat. Am stat până în 1989, când s-au schimbat orientările sociale şi politice. Din 1990, am fost comandantul regimentului mecanizat, o bună perioadă de timp. Am luat contact cu transformările sociale, am prins toate mineriadele, până a plecat Petre Roman. Apoi, am ocupat diferite funcţii în comandamente, pe linie de comandă, şef de birou, de structură. În 2001, înainte de a fi îndeplinit vârsta de pensionare, aproape la 52 de ani, am optat să ies la pensie. S-a întâmplat din cauza condiţiilor noi, create de înţelegerea între statul român şi NATO. A fost vorba de restructurarea armatei. Ajunsesem colonel, nu mai puteam face performanţă. Mutându-mă şi la Câmpina, recăsătorindu-mă, făceam şi naveta la Bucureşti.

Reporter: Când aţi intrat în politică?

Marian Dulă: După ce am trecut în rezervă, desfăşurând diferite activităţi cu asociaţia cadrelor militare în rezervă şi retragere, am luat contact cu domnul Horia Tiseanu, viceprimar la acea vreme, în 2002. M-a întrebat ce fac după-amiezile, dacă am activităţi. Am participat vreo şase luni la întâlnirile Partidului Democrat de la vremea aceea. Apoi, am zis să fiu alături de ei, de oamenii pe care i-am cunoscut, considerând că pot face ceva pentru binele Câmpinei, sub o formă politică.

Reporter: Pe lângă activitatea din cadrul PDL şi a asociaţiei cadrelor militare, ce alte preocupări mai aveţi?

Marian Dulă: Înainte de a ieşi la pensie, ştiind că fondul genetic mă duce către o vârstă, trebuia să am o ocupaţie. Aşa m-am gândit să mă orientez către firma fiului meu. Are o firmă de decoraţiuni interioare, cu textile. M-am documentat, apoi, după ce am ieşit la pensie, am dezvoltat eu afacerea, fiind şi acum în asociaţie cu fiul meu. Decorând o cantină-restaurant, managerul m-a solicitat să fac două drapele pentru intrare. M-am ajutat din experienţa mea militară, demarând cu această ocazie şi o afacere cu drapele. Aşa am ajuns ca, în 2008, să lucrez pentru summit-ul NATO. Am mai realizat drapelele de la Palatul Parlamentului. Nu ştiu sigur cum s-a întâmplat, dar a aflat şi Casa Regală, fiind solicitat să fac drapele pentru Palatul Elisabeta.

Reporter: Din punct de vedere politic, având în vedere şi calitatea de consilier local, ce satisfacţii aveţi?

Marian Dulă: Deocamdată sunt mulţumit, pentru că unele dintre proiectele cu care am venit eu în Consiliul Local s-au realizat. De fapt, mă consider un cetăţean mai documentat, nu care are o anumită culoare politică şi care vrea neapărat să implementeze ceva într-un domeniu doar din partea unui anumit partid. Eu mă implic doar pentru nevoile cetăţenilor, pentru persoanele care au o vârstă apropiată mie, din domeniul în care am lucrat, pentru veterani, pentru pensionari. Am obţinut un sediu pentru pensionarii militari care sunt asociaţi, Consiliul Local şi Primăria au găsit de cuviinţă să creeze sărbătoarea veteranilor, plus celelalte ceremonii ale militarilor. Şi în domeniul învăţământului am crezut că este de datoria comisiei de cultură, sănătate, sport, al cărui preşedinte sunt, să se implice, reuşind obţinerea unor burse pentru elevii de liceu, împreună cu o colegă consilier. Şi în domeniul sănătăţii m-am străduit să mă implic, dar intervenţiile sunt limitate, fiind nevoie de specialişti.

Reporter: Aţi fi dorit să faceţi altceva în viaţă?

Marian Dulă: Când eram adolescent, doream să fiu profesor. Acum, printr-o extrapolare, şi ca ofiţer, cel puţin în primii ani de activitate, să instruieşti nişte militari, tot un fel de profesor poate fi considerat că am fost.
Reporter: Ca fost militar de carieră, ce părere aveţi despre faptul că a face armata nu mai este o obligaţie?

Marian Dulă: Ca o părere personală, cred că era bine să se facă un minim de pregătire militară. Şi nu mă refer la acel fel de pregătire din anii ’50-’60, de alfabetizare, de completare a ceea ce nu făcea societatea. Dar, pentru un cadru militar, ca să ai o bază de selecţie, indiferent pentru ce categorie, ofiţeri, subofiţeri, simpli soldaţi, trebuie să ai un minim de 4-6 luni de pregătire militară. Să luăm exemplul şi altor ţări. Elveţia îşi permite să aibă statutul de neutralitate, totuşi îşi pregăteşte tineretul pentru apărare.

Reporter: Ce vă doriţi cel mai mult, ca persoană implicată politic în viaţa Câmpinei?

Marian Dulă: Ca om politic, mi-aş dori ca, după alegerile consilierilor locali, cel puţin în Câmpina, câteva luni, să nu se mai facă politică. Să ne gândim la câmpineni, să conlucrăm, consilierii să vină cu idei folositoare, ale lor sau ale cetăţenilor. Totul, pentru binele oraşului şi al oamenilor, implicit. Asta îmi doresc, dacă voi mai fi consilier. Nu va fi uşor, dar Câmpina este o insulă de normalitate, în comparaţie cu starea de lucruri din alte oraşe. Carmen NEGREU

Targul National Imobiliar
Imobiliare Valea Prahovei
To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co