Actualitate

Lucian Cercel: „Îmi găsesc liniştea privind ceea ce face un porumbel”

Lucian Cercel s-a născut la Câmpina, în anul 1957. A absolvit, la Braşov, Academia de Studii Militare de Rachete Antiaeriene. Şi-a urmat cariera, lucrând în cadrul armatei, până în 2001, când s-a desfiinţat unitatea militară, trecând în rezervă cu gradul de colonel. În 2009, devine, odată cu înfiinţarea acesteia, preşedintele Asociaţiei Columbofile Profesioniste Prahova, fiind, totodată, şi consilier local în municipiul Câmpina.

Reporter: De la rachete, la porumbei… Cum aţi devenit pasionat de aceste păsări?
Lucian Cercel: Am dobândit această pasiune mai spre bătrâneţe, ca să zic aşa. Cred că acum 20-25 de ani. E o poveste frumoasă… Băiatul meu avea până în cinci anişori. Am fost cu el la un prieten care era crescător de porumbei. M-a încântat cu ei şi mi-a zis să-i iau şi lui… Luându-i lui, am prins drag şi aşa am rămas cu această pasiune. După primii porumbei cumpăraţi, am mai luat şi alţii. Aveam o construcţie improvizată, să zic, pe pământ. După primele două-trei concursuri la care am participat, am pierdut porumbeii. Prietenul meu mi-a spus că nu e bună crescătoria, locaţia, şi că trebuie să o fac mai mare. Aşa că, la vreo doi ani de la începuturile mele de columbofil, am început o construcţie cu etaj, modernă, după standardele de acum 15 ani. Acum, parcă nu prea mai îmi place nici asta.
Reporter: Ce presupune munca în sine, pentru această pasiune?
Lucian Cercel: Sincer să vă spun, în momentul când intru în crescătorie şi privesc aceste păsări minunate, despre care aş putea să spun că uneori sunt ataşate de mine – cu toate că e vorba mai mult de educaţia pe care le-o impunem noi, asta făcându-ne să credem că sunt ataşate  -, mă liniştesc, mă recreează cât de cât. Dacă stau o oră printre ei, nici nu-mi dau seama când trece vremea. Se spune că, dacă te uiţi la un acvariu cu peşti, e foarte liniştitor. Aşa îmi găsesc eu liniştea, relaxarea, privind ceea ce face un porumbel. Toţi par la fel şi totuşi sunt diferiţi.
Reporter: Porumbeii sunt destul de gălăgioşi…
Lucian Cercel: Fac şi gălăgie, dar, stând şi observând fiecare mişcare a lor, a porumbiţei, a porumbelului, te linişteşte. Adică, te gândeşti că unul arată într-un fel, altul a ajuns la un anumit stadiu de dezvoltare… Le urmăreşti, practic, evoluţia. E drept că fac şi mizerie, dar am pe cineva care mă ajută să rezolv şi problema asta sau să-i îngrijească atunci când nu sunt eu prezent.
Reporter: Ar putea fi un paradox, legat de cariera militară pe care aţi avut-o, trecând de la rachete antiaeriene, la porumbei…
Lucian Cercel: Nu cred că e vreun paradox… Şi la rachete era totul strict, teoretic, trebuind să respecţi anumite norme de la care nu puteai să te abaţi. Orice abatere se transforma într-un rateu sau, mai rău, se putea transforma într-un dezastru, până la urmă. E la fel şi cu porumbeii. Dacă nu ai grijă de asemenea păsări, nu le urmăreşti evoluţia, nu le dai mâncarea potrivită, nu-i îndrăgeşti, nu vorbeşti cu ei, nu ai rezultate. Anul trecut, am avut rezultate mai slabe cu porumbeii, tocmai pentru că nu am avut timpul necesar ca să mă ocup mai îndeaproape.
Reporter: Concret, în ce constau aceste rezultate?
Lucian Cercel: Eu cresc aceşti porumbei pentru a participa la concursuri pe diferite categorii. La noi, categoriile se clasifică pe distanţe, respectiv: viteză, demifond, fond, maraton. Întotdeauna trebuie să îndeplineşti o normă. De exemplu, trebuie să ai cinci etape şi să întruneşti 1.000 de km, pentru o categorie de viteză, o normă de viteză a unui porumbel. Acel porumbel trebuie să participe neapărat la acele cinci concursuri, să se claseze cât mai bine, ca să poată să ajungă campion naţional, cu rezultatele respective. Noi ne bazăm pe calităţile acestor păsări, care se orientează după soare, după magnetism, după formele de relief, îşi creează anumite repere, putând să se întoarcă de unde au plecat, de la distanţe diferite, de la 150 de km în sus.
Reporter: Cum îi antrenaţi?
Lucian Cercel: Antrenamentul se face, în primul rând, în crescătorie, acasă. Le determinăm forma fizică. Cu cât zboară mai mult deasupra casei, de la o jumătate de oră, la o oră, o oră jumătate, cu atât este mai bine antrenat. Apoi intervine şi un antrenament sistematic, ca să le formezi deprinderile, să se întoarcă acasă. Îi duci la 10 km, de mai multe ori, şi le dai drumul. Apoi îi duci la 20 de km, mărind distanţa progresiv, de câteva ori, şi îi formezi să se întoarcă acasă.
Reporter: La concurs cum se procedează?
Lucian Cercel: Fiecare crescător este arondat la un club columbofil. Acest club organizează concursurile şi antrenamentele respective. Cu o maşină specială, se iau toţi porumbeii crescătorilor şi se trimit în locul de lansare. În asta constă concursul. Care porumbel se întoarce mai repede, acela ocupă locurile din faţă. La noi, clasamentele se realizează pe baza distanţei şi a vitezei cu care e parcursă. Cu cât viteza unui porumbel e mai mare, cu atât mai repede parcurge distanţa de întoarcere acasă. Avem ceasuri constatatoare, pe care le pornim toţi în acelaşi moment. Le desigilăm, le deschidem în acelaşi timp. Pe piciorul fiecărui porumbel, avem câte un cip. În momentul când ajunge acasă, trece printr-o trapă, cu o antenă, care citeşte cipul respectiv şi înregistrează ora, minutul şi secunda când a ajuns. În funcţie de locul de lansare şi locul de destinaţie, pe baza formulelor matematice clasice, se creează clasamentul.
Reporter: E o pasiune costisitoare?
Lucian Cercel: Dacă vrei să faci performanţă, e costisitoare. E costisitor şi e, poate, mai uşor să ajungi undeva la vârf, dar e foarte greu să te menţii acolo. Sunt rase de porumbei diferite. Sunt cei care merg numai pe o anumită distanţă. Sunt cei pentru semidistanţă, distanţă mare şi foarte mare. Aceste rase le avem şi noi în România, dar am şi importat foarte mult din Olanda, Belgia, Spania. Şi mă refer la ce am eu în crescătorie. Sunt foarte multe rase de porumbei. Acum, am 147 de porumbei voiajori, dintre care doi campioni, dar nu-i mai folosesc la zboruri.
Reporter: Îi folosiţi pe toţi la concursuri?
Lucian Cercel: Nu. Eu am crescătoria împărţită în matcă, adică pentru reproducţie, şi zburători. La matcă am 42 de porumbei şi restul sunt zburători, cu care mă duc la concursuri.
Reporter: Pregătiţi dintre ei şi în… bucătărie?
Lucian Cercel: N-am apucat. E drept, când am fost copil, cred că am mâncat porumbel, nu sunt sigur… Dar de când cresc eu porumbei, nu, n-am mâncat. Sunt printre crescători şi dintre cei care consumă. De exemplu, fac o selecţie printre porumbeii mei şi dau de unii care nu-mi mai plac. Îi exclud din crescătorie dându-i altora. Am câţiva prieteni care îi sacrifică şi-i consumă. În crescătoria mea, nu există porumbei sub 100-150 de euro. E o pasiune pentru care, cu cât îţi permiţi mai mult, cu atât vrei să urci undeva, pe o treaptă cât mai înaltă.
Reporter: Câţi crescători sunt la nivelul judeţului Prahova?
Lucian Cercel: Sunt două asociaţii. Pe lângă cea pe care o conduc de trei ani, mai există o asociaţie care funcţionează, presupun, cam pe aceleaşi principii ca ale noastre. Asociaţia noastră cred că are în jur de 920 de membri. Avem 24 de concursuri pe an, pe diferite distanţe.
Reporter: Vă pregătiţi de noi competiţii?
Lucian Cercel: Noi desfăşurăm concursurile de la 1 mai până la 1 august, cu porumbeii maturi, şi de la 1 august până la 1 octombrie, cu puii. Pe 29 aprilie avem primul concurs.
Reporter: Cum vă pregătiţi pentru anul acesta şi ce vă doriţi cel mai mult ?
Lucian Cercel: Sper să încep anul acesta, la primul concurs, cu 60-65 de porumbei. Apoi, în funcţie de categoriile concursurilor respective, la un moment dat, se vor împărţi porumbeii, mai mult sau mai puţin, la o categorie. Noi, prahovenii, la nivel naţional, deţinem cam 25-30% dintre titlurile de campioni. Nu-mi doresc decât să am cât mai mult timp, să mă pot ocupa de ei, să pot să le arăt posibilităţile. Carmen NEGREU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co