Imobiliare Valea Prahovei
Actualitate

Liviu Matei: „Nu mi-am pierdut calitatea de om!”

Liviu Matei s-a născut la Craiova. Are 48 de ani şi a terminat, în 1995, Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Nicolae Titulescu” din Craiova. De atunci până în prezent, a lucrat la Ploieşti. În ultimii 11 ani, a activat doar în structurile de combatere a criminalităţii organizate, începând cu primele birouri înfiinţate în cadrul parchetelor de tribunal şi curte de apel, până la apariţia Legii nr. 508/2004, când s-a înfiinţat Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), unde activează şi acum, în calitate de procuror.

Reporter: Ce anume v-a atras spre o astfel de profesie?
Liviu Matei: Specificul! Este o activitate mai dinamică şi care mă reprezintă mai mult. Nu sunt genul de om care să piardă vremea pe scaun, într-un birou, şi să numere hârtiile. Sunt un om mai dinamic, mai de acţiune, regăsindu-mă în munca DIICOT, în mod special.

Reporter: Ce aptitudini profesionale, intelectuale, presupune munca dv.?
Liviu Matei: În primul rând, foarte multă fantezie şi, în al doilea rând, cunoaşterea în amănunt a procedurilor specifice activităţii. Aş vrea să fac o menţiune, fiindcă nu putem trece cu vederea. Procurorul se află pe sectorul de finalizare a unei munci largi şi complexe, pe care nu ar putea să o cuprindă dacă nu ar fi ajutat de colegii de la Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate (BCCO). Aici există nişte echipe deosebite. Eu mă ocup în special de droguri, în ultimul timp. Echipa de la Antidrog este excepţională! Şi când mă refer la Brigadă, încep cu şeful acesteia, Dan Furtună, apoi şeful Serviciului de la Antidrog, Gheorghe Bădiceanu, şi toţi băieţii care lucrează acolo şi pierd nopţile alături de noi. Uneori, mai mult decât noi. Lor trebuie să le mulţumim, înainte de toate, pentru eforturile pe care le depun. Colaborarea este mai mult decât deosebită, de aici şi rezultatele din ultima perioadă de timp. Niciun procuror, în sectorul DIICOT, nu ar putea să finalizeze o cauză de unul singur. Dacă nu lucrăm în echipă, nu avem cum să ajungem la o finalitate, indiferent de natura cauzei. Aici, fiecare vine cu câte o idee, suntem foarte flexibili, ne ascultăm unul pe altul, încercăm să ne sprijinim cu atitudini, idei, cu modalităţi de penetrare a grupurilor infracţionale, prin căutare de soluţii, pentru fiecare noutate apărută în desfăşurarea perioadei de acumulare a informaţiilor. Raporturile dintre colegii procurori din cadrul DIICOT – Serviciul Teritorial Ploieşti şi birourile aferente depăşesc nivelul de colegialitate, existând o emulaţie şi un sprijin reciproc, pe cauzele care necesită un volum mare de muncă.

Reporter: Flexibilitatea gândirii şi metodele de lucru se pot plia pe sistemul juridic actual?
Liviu Matei: Flexibilitatea pe care o avem este în conformitate totală cu textele de lege şi pârghiile oferite de lege! Ca specific al muncii noastre, sunt investigaţii diferite de cele ale celorlalte Parchete. Vorbim de investigatorii sub acoperire, de colaboratorii acestora. Interceptări telefonice fac şi alte structuri, fac şi alte Parchete. Dar investigatori, în general, folosim doar noi. În plus de asta, folosim serviciul de filaj, uneori ne ajutăm de compartimentul de flagrant, structură specializată, unde există personal calificat şi specializat doar pe acest segment.  Ei dispun de personal pe care noi nu-l cunoaştem şi nici nu avem dreptul să îl cunoaştem. Poate fi folosit în penetrarea grupurilor infracţionale importante şi care desfăşoară activităţi specifice, până la momentul organizării acţiunilor de prindere în flagrant, la care participă, după care se retrag. Acolo este o echipă cu totul şi cu totul specială şi cu rezultate notabile.

Reporter: V-aţi temut vreodată pentru propria viaţă?

Liviu Matei: Nu! Teama apare în momentul în care eşti şantajabil. Şi nu este cazul, la mine! În momentul în care activitatea ta se rezumă la textele de lege, niciun inculpat dintre cei cercetaţi sau nicio persoană dintre cele cercetate nu are de ce să caute o răzbunare, ulterior trimiterii în judecată sau anchetării. Oricum, munca noastră presupune o fermitate deosebită şi foarte, foarte multă seriozitate.

Reporter: Specificul deosebit al muncii şi-a pus amprenta asupra personalităţii dumneavoastră?
Liviu Matei: Nu mi-am pierdut calitatea de om! Nu am devenit un robot care citeşte un text de lege, pe care-l foloseşte în analizarea unei infracţiuni. Încerci foarte mult să înţelegi condiţiile care au determinat persoana respectivă să săvârşească o infracţiune, încerci să vezi gravitatea efectelor pe care le-a produs acţiunea lui. În raport de toate acestea, te manifeşti. Bineînţeles, în conformitate cu legea!

Reporter: Ce caz deosebit aţi instrumentat?
Liviu Matei: Afacerea „Portbagajul”, care s-a realizat în anul 2000. A fost vorba de o solicitare din partea organelor de poliţie din Bucureşti, pentru desemnarea unui procuror din cadrul Parchetului de Tribunal, pentru o percheziţie la Breaza. Eu am fost desemnat să mă deplasez la această percheziţie. În perioada în care efectuam percheziţia domiciliară la Bucurenciu acasă, am fost atenţionat de către unul dintre lucrătorii de poliţie că, în perimetrul respectiv, se învârte de zor o maşină. Am stabilit să o oprim, găsind în interior o armă semiautomată cu 19 gloanţe, dintre care unul era pe ţeavă. Din acel moment, a trebuit să preluăm cauza la Prahova. Am instrumentat, se ştie foarte bine. Atunci a fost arestat unul dintre membri clanului Geamănu, Sandu Geamănu, şi Amet Metin, mâna lui dreaptă, persoane foarte violente, care au fost trimise în judecată. Se stabilise atunci, de către SRI şi de către organele de poliţie, ca să ni se asigure o pază la domiciliu, care s-a întins pe o perioadă de aproape o lună de zile. Am renunţat la ea, pentru că nu m-am simţit în niciun moment vizat de vreo acţiune de răzbunare, nici atunci, nici ulterior. Cei trimişi în judecată au fost condamnaţi. Bucurenciu a rămas în afara cauzei, la momentul respectiv. A trebuit să ne disjungem de el, pentru că era fugit din ţară. Ulterior a fost prins de autorităţile belgiene. Dosarul a trebuit să ajungă la Bucureşti, în perioada în care cercetarea judecătorească era în desfăşurare şi Bucurenciu fusese prins şi trebuia să se facă formele de extrădare. S-a întârziat peste termenul de 40 de zile, motiv pentru care a fost pus în libertate de către autorităţile belgiene, fapt pentru care nu a mai ajuns să fie condamnat.

Reporter: V-aţi lovit în activitate şi de aspecte amuzante?
Liviu Matei: Da, cumva… Într-unul dintre dosarele noastre, ne aflam în perioada de acumulare a informaţiilor, de interceptări telefonice. La un moment dat, una dintre persoanele cercetate a fost sunată de mama sa şi întrebată ce mai face, cum o mai duce, „tot cu aceleaşi lucruri te ocupi?”, adică, traficul de substanţe etnobotanice, printre care avea şi substanţe interzise. Respectivul a răspuns „da”. Mama, i-a zis că „nu e bine, ar trebui să găseşti şi tu o meserie care să nu fie atât de periculoasă, mai du-te şi tu pe la biserică”. Era vorba de faptul că a doua zi se serba ziua Cuvioasei Sf. Parascheva. Respectiva persoană i-a spus mamei că nu e niciun fel de problemă, că-i merge bine, are bani. Mama insista: „du-te mamă, că ţi se poate întâmpla vreun rău, du-te, ca să te apere Dumnezeu”. Şi a doua zi, l-am luat noi!

Reporter: Sunteţi considerat un procuror incomod?
Liviu Matei: Da! Pentru că am încredere în lege şi în probe. Cam de la începuturile carierei am acest atribut, când m-am bătut pentru părerile mele legate de anumite aspecte din anumite dosare. La început de carieră, aveai multe contacte cu conducerea, prin care lucrai. Fiecare conducător de unitate, normal, pe de o parte încerca să te formeze, pe de altă parte încerca să te stăpânească. Eh, pentru a te verifica din când în când, se puneau fel de fel de întrebări legate de aspectele pe care le-ai avut în vedere la soluţionarea cauzei şi dacă, nu cumva, finalitatea de cauză putea să fie alta. Şi-atunci, intri într-o discuţie pe probe şi interpretări şi pe practică judiciară. Astfel, uneori, interpretările mele au fost puţin diferite faţă de cele pe care le aveau şefii de la vremea respectivă. Asta nu înseamnă că sunt un tip conservator şi lipsit de flexibilitate în raporturile cu alţii. Ascult întotdeauna şi părerile celorlalţi.

Reporter: Există ceva ce vă deranjează în munca pe care o prestaţi?

Liviu Matei: Lipsa de timp! Dar problema cea mai importantă de care ne lovim este această modificare permanentă a legislaţiei, acest aspect nepermiţând să-ţi faci o practică judiciară. Din această cauză, trebuie să te adaptezi constant şi să te pliezi pe noile reglementări, iar la munca noastră, aceste „hei-rup”-uri care apar, pe aspecte care sunt considerate la un moment dat ca foarte importante şi ca fenomene ce trebuie combătute, cum ar fi contrabanda cu ţigări, alcool, în ideea de a se aduce bani la buget, ne îngreunează munca.

Reporter: Ce vă doriţi pentru dv. şi ce le „uraţi”, de sărbători, infractorilor şi potenţialilor infractori?

Liviu Matei: Să ies la pensie de la Parchet, iar celor cu „imaginaţie”, să caute munca cinstită pentru a-şi satisface nevoile materiale. Carmen NEGREU

Din motive de la sine înţelese, fotografia dlui procuror nu poate fi publicată

Targul National Imobiliar
To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co