Liviu Briciu s-a născut în 1967, la Câmpina. A absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Bucureşti, având acum propria firmă de software. Totodată, e profesor de informatică la Liceul Economic Ploieşti şi „Nicolae Grigorescu” din Câmpina. Pasionat de muzica rock, a cântat vocal şi la chitară în cadrul cunoscutei formaţii Meteor, din Câmpina. În timp, şi-a creat propria trupă, Ivo, devenind cunoscut printre câmpinenii pasionaţi de rock, pentru concertele pe care le susţine la Clubul propriu, „Live”, dar şi pentru alte formaţii consacrate sau interpreţi pe care a reuşit să-i aducă în urbe, spre bucuria celor care îmbrăţişează acest gen muzical, printre care amintim: Iris, Proconsul, Anca Parghel, Mircea Baniciu, Horia Brenciu, Mandinga, NightLosers, A.G. Weinberger şi mulţi alţii.

Reporter: Ce gen muzical cântaţi? Dincolo de satisfacţia ta, ce înseamnă acest club pentru fani?
Liviu Briciu: Dacă ne încadrăm în genul mare, cântăm muzică rock. Dar nu te gândi la stilul agresiv. Nu vreau să discut problema asta. Te invit şi pe tine, şi pe oricare alt jurnalist la concerte. Noi, cel puţin de două ori pe an, cântăm aici, la club. Am cântat şi la festivalul de jazz şi jazz-rock, pe care îl organizăm anual, fiind deja la a doua ediţie. O să revin asupra acestui lucru. Despre ceea ce cred eu că a realizat acest club, în afară de faptul că iubitorii de muzică pot participa la concertele respective, un lucru bun, chiar extraordinar, ar fi această legătură între câteva sute de oameni care se cunosc şi au acelaşi profil moral. Apoi, mai pot spune că am putut să aduc acasă la ei cam toate trupele, 90-95% dintre cele valoroase ale ţării au cântat la Câmpina. Acest lucru e un avantaj pentru noi, pentru tinerii care s-au apucat de cântat. Au avut ocazia să vadă peste 250 de concerte live, să vadă cum se cântă, ce se cântă, cum se pregăteşte un spectacol. Iar ceilalţi au avut posibilitatea ca, din această alchimie, din această legătură creată între noi la un concert, să plece acasă de zece ori mai fericiţi, decât un om care vede un concert în centrul oraşului, un mix de artişti. Eu nu spun că sunt rele astfel de manifestări culturale, spectacolele mari, care sunt realizate în aceeaşi zi: la ora 17 se prezintă muzică populară, la 18.30 e muzică disco, la 19, un pic de rock.
Reporter: Se încearcă să se atingă toate gusturile muzicale…
Liviu Briciu: Între spectatori, între acei oameni, nu se stabileşte acea vibraţie cu cei de pe scenă, nici artistul nu vibrează cu ei. Asta face să se piardă 99% din substanţa unui concert. Chiar şi artiştii cred şi sunt de acord cu acest lucru. Ei numesc genul acesta de concerte „şuşe”, adică nimic sau o posibilitate de a câştiga nişte bani şi să-i mai vadă lumea. Le e jenă să spună lucrurile astea, dar trebuie să trăiască şi ei, chiar dacă la genul acesta de concerte mix se pierde din valoarea talentului lor, iar spectatorul zice „hm, mi-a plăcut”, în loc să plece în transă, ducând încă emoţiile acasă.
Reporter: În general, cei care se consideră rockeri sunt asimilaţi cu o anume categorie de oameni, mai rebeli. Cum comentezi?
Liviu Briciu: Rockul era un mod de a trăi şi îşi are rădăcinile în anii ’60-’70. O să intrăm în politică, dacă mă aduci cu discuţia aici. Sunt oameni care nu au fost de acord cu sistemele sociale create de alţi semeni de-ai lor şi şi-au dat seama că orice sistem creat devine, încet-încet, o pacoste. Şi atunci au refuzat, prin atitudine, prin versuri şi prin muzică, să se înregimenteze într-o anume structură. Şi ei au nevoie de organizare, dar nu de ceea ce a existat.
Reporter: Vouă, rockerilor, nu vă plac regulile?

Liviu Briciu: Ba da, anumite reguli trebuie să le respectăm cu toţi, pentru că nu se poate trăi altfel, dar nu acele reguli moderne, impuse de guverne şi de state. Mişcarea Flower Power (puterea florii – metaforic, a naturii – n.r.), care a fost în anii ’70, a trimis acest mesaj prin muzica rock. Dar nu prin agresivitate sau lucruri care destabilizează structura unei societăţi, ci prin modul lor de a se comporta, prin purtarea pletelor, prin faptul că afişau o atitudine de om liber de aproape orice fel de constrângeri. Au fost doar nişte semnale de alarmă şi nu cred că această mişcare a făcut rău cuiva. Revenind la discuţia noastră, vroiam să-ţi mai spun un lucru. Toate trupele care au trecut pe la Club Live, din cauza acestor câteva sute de oameni care au venit regulat la concerte, au spus întotdeauna, după spectacol, că un public aşa cum e la Câmpina ei nu au mai văzut. De ce? Pentru că au trecut aceşti ani, oamenii se cunosc, s-au sudat foarte bine, şi-atunci vibraţia dintre artist şi câmpinenii care vin la concert este foarte puternică. Şi nu mă refer doar la tineri. Să ştii că la club vin şi copii, pentru că la concerte nu se fumează. Au venit copii şi de 6, 7, 8 ani la Paula Seling, Anca Parghel. Vin şi persoane vârstnice, de 50-60 de ani. Nu este neapărat doar o manifestare tinerească. Este o plăcere pentru oricine agreează muzica rock. Pentru mişcarea live, că vezi un teatru sau un concert, devii exact ca un microbist de fotbal. Este o plăcere spre care te duci susţinut!
Reporter: În repertoriul formaţiei tale există compoziţii proprii sau doar cover-uri?
Liviu Briciu: Avem şi compoziţii proprii, însă n-am avut niciodată destul timp pentru a promova sau destui bani pentru a înregistra. E foarte scump să mergi într-un studio, să-ţi înregistrezi compoziţiile, fie chiar şi din plăcere. Noi avem nişte înregistrări făcute profesionist, în studio, cu Adrian Ordean, cel care a cântat la Compact, cel care a fondat A.S.I.A. şi altele. Suntem cinci, şase membri în trupă. Antrenorul secund al echipei de fotbal Unirea Câmpina, Marius Pălănceanu, Cornel Coşăreanu şi fiul său, Mihai, Ciprian Magda, Alin Teodorescu şi eu. Au mai cântat cu noi Adrian Rizea, patronul firmei LEMET, Cornel Brătilă, cel care a aranjat muzical Imnul Câmpinei compus de Mihai Constantin, Filip Andrei, fostul basist al Trupei „Timpuri noi” şi mulţi alţii.
Reporter: Cum îţi pregăteşti spectacolele?
Liviu Briciu: Chiar vroiam să-ţi spun că ceea ce văd oamenii că se petrece o oră şi jumătate să ştii că are un istoric de cel puţin două săptămâni înainte. În acest timp se discută cu trupa, se aranjează micile detalii, se discută problemele tehnice. În ziua spectacolului, trebuie să stabileşti cu artistul un fel de legătură prin care să-i dai încredere, pentru că a acceptat să vină aici, se fac sunetele pe scenă, să fie aşa cum doreşte el să sune. Dacă nu reuşeşte să intre în această atmosferă, să devină încrezător că totul e şi va fi ok, atunci nu va mai putea să dea sută la sută, tot ce-i mai bun în el, ca artist. Oamenii nu văd lucrurile acestea sau probabil că le consideră minore. Dar eu, la fiecare cântare – nu mai vorbesc de pregătirea dinainte – acord o zi întreagă, primindu-i, făcând sunetul, stând de vorbă cu ei, creând şi inducând o atmosferă pozitivă, chiar dacă nu întotdeauna poate fi aşa. Eu am un feed-back, prin care pot estima cam câţi oameni vor veni la concerte. Diferă numărul de spectatori, de la un artist la altul, din diverse motive, fie sunt de nişă, cum se spune, şi-atunci nu e un număr foarte mare de oameni, dar eu sunt dator ca, în ziua când artistul vine la Câmpina, să-i creez toate condiţiile şi, mai ales, acea stare de încredere că totul e ok. Toate aceste lucruri le-am învăţat în timp, fiind un bun câştigat şi pentru noi, ca un club, şi pentru oraş. Astăzi, Club Live, şi-ţi spun cu toată sinceritatea, este sunat de toate trupele mari din România, pentru că vor să cânte aici. Artiştii cunosc faptul că nu este un loc în care pot câştiga foarte mulţi bani, dar ştiu că sunt bine primiţi şi asta îi face să se simtă bine. Toate acestea contează, făcând parte din lumea frumoasă, dar nevăzută de către public, putându-se ajunge la spectacolele mari, până la 100-150 de oameni.
Reporter: Există concerte de referinţă, consacrate şi ce pregăteşti pentru acest an?
Liviu Briciu: Cred că, de vreo şapte-opt ani, avem un concert anual de Crăciun, care se numeşte „Cântarea Câmpinenilor”. Atunci, toţi cei care sunt artişti, de oriunde s-ar afla, vin să cânte o piesă, două, zece. Cred că, în perioada asta, sunt în jur de 200 de câmpineni care vin să îi vadă şi să-i asculte pe cei 50-60 de instrumentişti activi, din oraş. Chiar intenţionez să renovez spaţiul şi să-l fac mai frumos. Cât priveşte anul acesta, vor fi multe trupe bune şi nu vreau să le dezvălui numele acum. Ceea ce dorim a fi evenimentul anului, va fi Festivalul de Jazz şi Jazz-Rock, la care aşteptăm mulţi tineri şi copii. Noi „creştem” acest festival, de la an la an, având şi sprijinul municipalităţii. Şi cei din administraţia locală şi-au dat seama că nu suntem diletanţi şi că nu vrem să ne îmbogăţim neapărat din această afacere, să zicem aşa.
Reporter: Ce-ţi doreşti cel mai mult, legat de club?
Liviu Briciu: Îmi doresc foarte mult ca, la a VI-a ediţie a festivalului, acum fiind la a doua, să-l invit la Câmpina pe Chick Corea, reprezentantul jazz-ului mondial, şi să avem vreo 30.000 de spectatori din Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina, Rusia. Nu este imposibil. De ce la a VI-a ediţie? Încă mai construim „fundaţia” festivalului.