Actualitate

La plimbare prin oraş: CASA ENESCU

Vila Aluniş este construită între 1923-1927 în Cumpătu, după planurile arh. Radu Octavian Dudescu, pe baza schiţelor lui George Enescu, al cărui talent la desen era bine cunoscut, din banii adunaţi de maestru de pe urma turneelor întreprinse în America. Pentru asta Enescu, ce se afla mai tot timpul în turnee, călătorind prin lume, fie pe bancheta unui automobil, fie în cuşeta unui tren sau în cabina unui vapor, a traversat de mai bine de 30 de ori Atlanticul, niciodată, însă, cu avionul. În mijlocul acestei vieţi tumultoase, casa de la Sinaia devine un binemeritat refugiu, o oază de linişte şi meditaţie, iar ceea ce te surprinde în primul rând, când păşeşti în curtea vilei este simplitatea, modestia, sentimentul de pace şi de respect. Ai în faţă un conac boieresc în stil neo-românesc, cu prispă ţărănească şi foişor orientate spre munte unde albul pereţilor conturează golurile ferestrelor din lemn şi arcadele terasei acoperite. Intrând în curte, călcând timid pe pietrişul alb al aleii de acces, eşti întâmpinat de bustul în bronz al marelui muzician. De fapt, păşeşti într-o altă lume. Dintr-o dată te simţi mai bun, mândru de statutul tău de om, gândurile ţi se limpezesc şi involuntar, îţi îndrepţi spatele şi priveşti în sus spre munte şi apoi spre cer.
Dupa cel de-al doilea Război Mondial, o dată cu ocupaţia comunistă, Enescu este silit să plece din ţară dar, în 1947, cu doar câteva zile înainte de naţionalizarea din 30 decembrie, donează statului român proprietăţile din Bucureşti, Tescani şi Sinaia cu dorinţa de a se păstra memoria acelor timpuri în starea ei cea mai bună şi de a fi utilizate în folosul oamenilor de cultură şi artă. Între 1947-1990, clădirea devine vilă turistică pentru asociaţiile de creatori din ţară, pentru ca între 1990-1995 să fie complet restaurată şi transformată în casă memorială. Cele mai multe dintre obiectele de patrimoniu originale (cca. 800) au scăpat neatinse de epoca comunistă, închise în două camere din parterul vilei iar restul, au fost recuperate mai apoi de autorităţi. Astăzi, casa memorială din Sinaia face parte dintr-un întreg cultural ce poartă numele: Muzeul Naţional “George Enescu”, împreună cu vila din Bucureşti şi conacul de la Tescani. În semn de profundă recunoaştere şi preţuire, George Enescu dă şi numele unui festival internaţional de muzică, dar în Sinaia doar o alee şi o şcoală amintesc de marele muzician. Şi e mare păcat că, în timpul acestui fesival internaţional, la Casino sunt organizate tot nunţi şi botezuri în loc de concerte şi manifestări artistice iar pe străzi trec claxonând cârduri de maşini cu fundiţe, în loc de muzicieni, artişti şi lume distinsă.
După ce treci pragul casei, păşind pe treptele scării principale, ajungi în sufragerie, loc de primire, de discuţii, în care se servea şi masa şi mai apoi în salon, cea mai mare încăpere a casei unde, pe pianul de concert vechi de peste 100 de ani, găseşti o copie a partiturii operei Oedip. Când deschizi uşile glisante dintre salon şi sufragerie, spaţiul capătă amploarea unei mici săli de concert, el fiind uneori folosit drept camera de muzică. Obiectele de decor, de artă şi de mobilier din interior sunt diverse: mobila în stil bidermayer făcută în atelierele din Transilvania, covoare româneşti, vase olandeze sau persane, icoane lipoveneşti pictate, dar şi o minunată scară elicoidală din lemn fără stâlp central, toate dând un aspect cosmopolit şi unitar. Mansarda casei, care a fost amenajată mai târziu, cuprinde câteva camere de studiu pentru ucenicii maestrului (Yehudi Menuhin, Dinu Lipatti), foişorul cu vedere panoramică spre munte, dar şi o cameră mai mare, mult îndrăgită de marele Enescu, amenajată azi ca muzeu. Însă lucrul cu adevărat fascinant de aici este, fără îndoială, dormitorul maestrului: o cămăruţă de doar 8 metri pătraţi în care găseşti numai câteva lucruri, atât de simple, de modeste şi de româneşti: un pat, un cufăr, un dulap, un scaun şi, pe peretele văruit cu alb, o icoană. Locul seamană cu chilia unui pustnic şi aflat aici, ţi se oferă şansa să înţelegi că doar simplitatea în viaţă îţi poate oferi adevărata libertate. Veniţi de luaţi lumină şi pace! Chiar dacă veţi găsi cu dificultate acest loc fiindcă e prost semnalizat şi nepromovat cumsecade, căutaţi-l! Chiar dacă veţi ajunge cu greutate aici pentru că drumul e întortochiat şi plin de gropi, mergeţi la Sinaia, pe Cumpătu să vedeţi micul dormitor al marelui Enescu … şi cugetaţi. arh. Nicolae Dan MANEA

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co