La plimbare prin oraş: APA DE PLOAIE…
Ploaia este un fenomen natural, uzual şi absolut normal, iar apa face parte din cele patru elemente primordiale, împreuna cu aerul, focul şi pământul. Relieful este creaţia forţelor interne ale pământului, a factorilor de mediu, dar şi a apei devenită, astfel, un element component definitoriu al peisajului. Cursurile de apă fac parte din ordinea firească a lucrurilor. De când le ştim noi, ele adună apele de ploaie din bazinele lor de colectare şi le transportă, din treaptă în treaptă, pe trasee desenate cu migală în mii de ani, spre lacuri, mări sau oceane. Suntem fascinaţi atunci când le privim învăluite în aburul dimineţii, şerpuind vesele prin pădurile de brad, strălucind în soare precum un metal preţios.
NOI CONSTRUIM: un teren care nu dispune de drum de acces şi de utilităţi este neconstruibil
În Sinaia, însă, cele mai multe străzi nu suportă traficul greu, dar noi trebuie să construim,
În Sinaia canalizările şi staţiile de epurare sunt suprasolicitate, dar noi construim mai departe,
În anumite zone din Sinaia, alimentarea cu apă este încă o problemă, dar noi construim,
În Sinaia au rămas tot mai puţine terenuri disponibile, dar le inventăm noi şi construim,
Improvizăm tot felul de podeţe peste ape, ca să le putem traversa şi, astfel, să putem construi.
Frenezia asta a construitului cu orice preţ şi oriunde a depăşit de mult limitele normalităţii şi acesta este exact mesajul pe care şi natura ni-l transmite uneori, aşa cum ştie ea.
NATURA GĂSEŞTE TOTDEAUNA O CALE: Cursurile de apă pe care le-am înghesuit între diguri de beton, gâtuite de baraje de gunoaie şi de arbori căzuţi şi pe care le-am obturat cu tot felul de podeţe atipice, nu îşi mai pot îndeplini rolul lor firesc de preluare şi evacuare rapidă a apei de ploaie. Din când în când,apele pe care le-am înghesuit în canale strâmte, ca să putem construi cât mai mult pe malurile lor, apele pe care le-am ascuns prin tuburi de beton ca să ne putem parca maşina deasupra, aceste ape, despre care mulţi dintre noi nici nu mai ştiu că au existat, răbufnesc supărate şi atunci: străzile oraşului devin albie pentru apele repezi care coboară pe asfaltul vălurit, cărând cu ele tot ce întâlnesc în cale, iar scările de pe alei se transformă în înfricoşătoare şi spectaculoase cascade. Degeaba tot încercăm să ascundem sau să dominăm natura, pentru că ea iese mereu la suprafaţă şi câştigă.
MEMORIE: Suntem necăjiţi când apa ne intră în casă sau ne inundă curtea, dar trebuie să ştiţi că şi apa are propria ei memorie. Atunci când îşi ies din matca, apele nu fac decât sa caute vechiul lor făgaş. Nu apa, ci noi suntem de vină pentru situaţia asta. Şi tot atunci când ajunge prea multa apă pe străzile oraşului, nu mai rămâne destulă apă pentru alimentarea cartierelor de locuinţe şi a hotelurilor. Puteţi petrece, deci, un sfârşit inedit de săptămână la Sinaia, perla staţiunilor turistice, cea cu străzile pline de apă, dar fără apă la robinet.
APA DE PLOAIE: la Sinaia, apele supărate au scos la suprafaţă tot felul de gunoaie şi mâl puturos. Cu siguranţă, însă, mai este şi altceva care miroase urât aici, cel puţin atunci vezi cum, după o ploaie, un oraş întreg se îneacă sau când te uiţi la o stradă recent reparată şi care acum este complet distrusă tot de „apa de ploaie”. Ceea ce mai lipseşte este doar plăcuţa cu înscrisul: „aici sunt banii dumneavoastră”. arh. Nicolae Dan MANEA
