Din nefericire, dintr-o anume ignoranţă şi nepăsare,  inventatorul Justin Capră este cunoscut mai mult în străinătate, decât în propria ţară. El este autorul a 77 de invenţii brevetate, de referinţă fiind rucsacul zburător, realizat în 1956. Invenţia a fost furată şi brevetată, şapte ani mai târziu, de către americani: un aparat identic cu cel gândit şi realizat de Justin Capră a intrat în producţia de serie, fiind folosit, curent, în operaţiuni dificile, de către poliţişti, militari şi pompieri. Abia în 2002, americanii au recunoscut oficial că ideea aparţine românului Justin Capră. Luna aceasta, pe 23 februarie, maestrul a împlinit 79 de ani, prilej cu care l-am vizitat.

Am ajuns la Filipeştii de Pădure, la marele nostru inventator Justin Capră, însoţită de un fost elev de-al său, inginerul Gheorghe Enescu. Acesta a ţinut să-i marcheze ziua de naştere alături de noi, dar şi să-i ceară sfaturi cu privire la un motor la care lucrează. Să te afli în casa lui Justin Capră este un adevărat privilegiu, prin care îţi poţi îmbogăţi spiritul. În preajma lui, ascultându-l, reuşeşti să te debarasezi de meschinăriile şi înfloriturile pompoase ale unor pseudo-intelectuali care ţi se vâră cu forţa în viaţă, recunosc, prin intermediul presei. Vorbele simple, dar pline de profunzimea adevărului şi a bunului simţ, cu care ţi se adresează, te-ajută să regăseşti omul, aşa cum trebuie să existe în esenţa lui. În ciuda vârstei înaintate, Justin Capră are o viaţă activă, fiind solicitat să participe la diverse congrese ştiinţifice – ultimul, în domeniul ciberneticii, a avut loc în Serbia, în toamna anului trecut – sau să susţină diverse cursuri şi conferinţe, în ţară.
Ziua de naştere i-a fost marcată de prezenţa lui Constantin Dumitru, directorul ziarului Top Business, Serghie Bucur, de la ziarul Prahova, şi alţi apropiaţi. L-am întrebat cum se simte la împlinirea celor 79 de ani, iar maestrul ne-a răspuns, zâmbind binevoitor. „Nu mi-am pus întrebarea. Mă simt suficient de sănătos, ca să nu am nevoie să folosesc medicamente. Văd că lucrurile merg destul de bine şi în sensul înţelepciunii. Înţelepciunea se câştigă în durere şi-am avut parte de lucruri rele, care mi-au prins foarte bine. Nu dolce far niente duce viaţa mai departe, ci problemele. Aşa că-i mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat şi necazuri, ca să le pot surmonta. Eu nu sunt mai bun decât alţii. Diferenţa e că, dacă mă apuc de o treabă, o duc până la capăt, având această credinţă în realizări. Pentru că omul realizează proporţional cu voinţa şi cu pătratul credinţei. Asta am învăţat-o de la Camille Flammarion. Tot ce-am realizat e meritul lui Dumnezeu şi-al dumneavoastră. Însuşi faptul că mă suportaţi este un merit general”, a spus Justin Capră.
Cunoscându-i mintea prolifică, plină de neastâmpăr creativ, am vrut să aflăm ce mai lucrează. „Deocamdată, teoretic, la un sistem de sustentaţie. Apoi, am terminat o maşinuţă care nu are prea multe noutăţi. Şi-acum, mă simt jenat că, de vreo săptămână, nu mai am de lucru şi caut să improvizez ceva, ca să nu mă plictisesc. Până acum, s-au făcut peste 114 lucrări, în special în domeniul transportului. Sunt exploatate foarte puţine. În general, cam între 3-5% se aplică din ideile inovatoare şi e valabil în toată lumea”, a spus sărbătoritul. Poate cu tristeţe sau ironie amară a continuat: „Sigur, sunt şi lucruri de care lumea nu avea nevoie. Cine avea nevoie, în ’56, de aparate de zbor individuale? Am fost şi arestat. Mă rog, aşa era gândirea atunci. Acum se folosesc în armată, chiar şi în cosmos, aparate cu suport reactiv, pentru anularea forţei gravitaţionale, când există. Mai sunt diferite economizoare, automatizări. Nu-s lucruri de mare esenţă, care se aplică din ideile mele. În general, nu pot să ştiu ce se va întâmpla, sigur, ca fiecare dintre noi. Cică prezentul e viitorul văzut din spate. Numai că eu am certitudinea că se vor lansa noi energii, în special cele de natură electrică. Asta nu înseamnă că vom fi mai fericiţi, pentru că fericirea nu depinde de materie, fiind cu totul altceva. Oricum, lumea nu va arăta cum arată acum. Va fi, efectiv, o explozie tehnologică, peste câţiva ani”, a concluzionat, profetic, Justin Capră.

Inginerul Gheorghe Enescu şi plăcerea de a meşteri
De la Filipeştii de Pădure ne-am întors la Nistoreşti, la o proprietate a inginerului Gheorghe Enescu, pentru a ne arăta inovaţiile la care lucrează. El este inginer electronist, dar, cu toate acestea, mintea sa inovatoare l-a făcut să aibă şi veleităţi de mecanic. De fapt, nevoia de a-şi deszăpezi proprietatea l-a îndemnat să adapteze un dispozitiv de făcut bolţari (elemente din beton prin care poţi elimina, dintr-o clădire, încălzirea centrală şi aerul condiţionat) la îndepărtarea zăpezii. Din cauza aspectului, utilajul a fost „botezat”, în glumă, chiar de către Justin Capră, drept un OZN. Una dintre noutăţile pe care le prezintă acest utilaj este felul în care e aşezat motorul. „La mine, motorul e pus invers. Faţa acestuia e în spate. Mă deplasez cu el cu spatele, am patru viteze înapoi şi una înainte. Astfel, motorul a fost amplasat invers, cutia pusă pe dedesubt, iar demultiplicarea am făcut-o undeva acolo, la motor. Are 400 de CP. Ideea este să se deplaseze foarte rapid cu consum mic de energie, patru litri de motorină pe oră, adaptându-i şi un anume gen de cuvă rabatabilă, în faţă, încărcând uniform, o jumătate de metru cub de zăpadă”, a spus Gheorghe Enescu, căruia i-am rezumat explicaţiile tehnice.
Pe lângă acest utilaj de deszăpezire, el a mai realizat şi un dispozitiv de făcut plasă de sârmă, a adaptat o electropompă, făcând-o de mare putere, a făcut şi un dispozitiv de plantat pomi, un altul de făcut şi montat pavele. Acum, mai nou, lucrează la un motor luat de la fier vechi, pe care vrea să-l alimenteze cu grăsimi animale, denumindu-l „motorul care mănâncă colesterolul”, idee pe care Justin Capră i-o susţine şi o apreciază.
Prima şi singura lucrare omologată de Gheorghe Enescu a fost motorul unui autoturism Lada 1500. „Pe vremurile acelea, în ’87, era Mercedes-ul de azi. Am reuşit să-i adaptez motorul care mergea pe benzină, să fie Diesel, să meargă cu motorină. Am lucrat la el un an de zile. Până am obţinut omologarea, a durat doi ani. A fost prima mea lucrare în domeniul mecanic”, a spus Enescu.
Curtea acestuia este plină de tot felul de fiare, motoare, pompe, utilaje, la care lucrează adaptându-le sau chiar creând altele noi. Pentru ceea ce inovează sau adaptează, nu doreşte o recunoaştere la OSIM, făcând totul pentru propriile nevoi sau din plăcerea de a meşteri. Dincolo de pasiunea sa, Gheorghe Enescu intenţionează să pună la dispoziţia profesorului Justin Capră spaţiul clădirii din incinta proprietăţii sale, pentru realizarea unui Centru de Cercetare, în care să fie angrenaţi studenţi, dar şi pentru a expune invenţiile maestrului. Carmen NEGREU