În urmă cu câteva zile, jurnalistul Justin Gafiuc a primit marele premiu din partea fundaţiei ”Freedom House” pentru o investigaţie despre mafia pariurilor din România! Curat lucru, înseamnă că omul acesta are o acurateţe desăvârşită în gândire, o minte capabilă să concluzioneze aproape poliţieneşte şi să dea rezoluţii de începere a urmăririi măcar morale a unor indivizi dintre noi.
Îmi amintesc un articol de-al său din 1 noiembrie 2011, despre Dragoş Enache, în care se evidenţia o strânsă corelaţie între consumul de alcool şi seminţe de dovleac pe scara blocului şi lovirea lui Galamaz, cu pumnul, pe terenul de fotbal.

Probabil că, într-adevăr, lucrurile se leagă, după cum s-ar putea lega şi între antecedentele rutiere ale lui Şerban Huidu şi ultima ciorbă de burtă digerată, de exemplu, şi un accident rutier soldat cu trei morţi. Dar nu sunt Gafiuc şi nici măcar Justin ca să-mi dau seama, aşa că mă comport pur şi simplu ca un “papagal” ajuns să folosească pana gazetăreşte. Adică privesc problema strict din perspectiva omului simplu, de pe stradă sau din peluză, care reduce realitatea la o concluzie numai bună de pus între ghilimele: “Huidu, trei morţi, scapă oricum / Enache, puşcărie pentru un pumn!”
Dar ăsta e un adevăr scandat în tribune cu mult înainte de faza de coacere a sentinţei în cazul unui anume dosar penal. “Golanii” din galerie care au avut intuiţia să-l strige n-ar merita şi ei un premiu cum a primit Justin? Nici măcar… Justiţia, cea oarbă, să nu le acorde o diplomă pentru că au… simţul dreptăţii? Adrian RADULESCU