Iulian Aldea s-a născut în 1979 la Măgurele, în judeţul Prahova. A urmat Facultatea de Teologie Ortodoxă, cu specializare în asistenţă socială, politici sociale şi administraţie publică. Şi-a continuat activitatea de studiu în zona cercetării sociologice, obţinând masterul în acest domeniu. A avut mai multe colaborări în sfera asistenţei şi proiectelor sociale şi a managementului de proiecte, în cadrul Casei Regale Fundaţia „Principesa Margareta”, implicându-se direct într-un proiect de incluziune socială la Plopeni, privind tinerii proveniţi din centrele de plasament. S-a axat pe acelaşi domeniu, fiind director de resurse umane la o companie din Prahova şi dezvoltându-şi în paralel, propria afacere în domeniul farmaceutic. În 2010 aderă la Uniunea Naţională a Progresului Românesc (UNPR). După un an, timp în care devenise unul dintre vicepreşedinţii organizaţiei judeţene Prahova, a ales să demisioneze.

Reporter: Având o evoluţie socio-profesională destul de lină, ce v-a determinat să intraţi şi în politică?
Iulian Aldea: La 33 de ani, eu consider că orice om are şi maturitate şi experienţă, încât să aducă plus valoare în zona politicii. În România, oamenii fug de politică, pentru că s-au creat un fel de cutume, prin care marea majoritate a politicienilor sunt asociaţi cu imagini nu tocmai favorabile, ci mai degrabă negative, ceea ce nu este neapărat corect. Totuşi, trebuie să ţinem cont că politica nu înseamnă implicit corupţie, nu înseamnă doar contracte cu statul, nu înseamnă funcţii pentru rude, prieteni, vecini şi alte chestiuni de genul acesta. În altă ordine de idei, viaţa noastră socială, economică, nu se poate desfăşura în absenţa politicii. Asta, se vede în toate ţările lumii, de la cele mai puţin dezvoltate, până la cele mai dezvoltate societăţii, fiind fundamentate şi desfăşurându-se în continuare, prin prisma politicienilor. De fapt, politica este cea care face lucrurile să se mişte. Cineva spunea o chestie interesantă de genul că niciun bec nu se poate aprinde fără o decizie politică. Mi-a plăcut această expresie pentru că reflectă o realitate. Dacă, până în ’89, cineva a decis să se stingă becul la ora 22, altcineva, după ’89, a decis că becul nu se va mai stinge de la ora 22. Din punctul meu de vedere, clasa politică a început să simtă nevoia unei înnoiri. Şi asta, pentru că majoritatea celor care sunt în politică în momentul de faţă, sunt oameni care au activat în această sferă, unii dintre ei şi înainte de ’89, sunt oameni care fac politică de 20 de ani şi cred că au nevoie de o schimbare, de sânge proaspăt, pentru că este normal. S-au dezvoltat, şi-au construit percepţii, şi-au construit filozofii de viaţă, unii, în vechiul regim comunist. Cred că acum e momentul, ca persoanele care s-au născut mai târziu şi care acum sunt într-o etapă de maturitate, să intre în politică, putând aduce acel plus de valoare.

Reporter: V-aţi înscris în UNPR. Aţi constatat că vă defineşte politica acesteia?
Iulian Aldea: Când m-am uitat la tot ceea ce înseamnă plaja partidelor politice din România, personal, mi-a fost foarte greu să aleg. Marea majoritate, indiferent de brendul sub care se află, au un anumit stigmat iar societatea nu mai percepe aproape niciunul dintre partidele care au avut deja tradiţie în România, în mod pozitiv. De altfel, nici măcar nu am găsit modele pe care pot să spun că aş putea să le urmez într-unul dintre partidele politice consacrate. UNPR, în momentul în care a apărut, s-a născut ca o forţă politică pe care eu am perceput-o ca fiind ceva nou, o politică nouă. Am avut credinţa că neavând tarele trecutului agăţate de coadă, va aduce un alt tip de abordare în peisajul politic din România. Nu pot să spun că nu mi s-a confirmat lucrul  acesta, însă, mi-aş fi dorit mult mai mult de la UNPR. Am găsit oameni politici de valoare acolo, am găsit destul de multe persoane care mi-au creat o impresie plăcută şi am stabilit chiar şi o relaţie de prietenie, dincolo de relaţia de colegialitate din partid. Îi apreciez şi, aşa cum am spus şi în momentul în care am plecat din partid, susţin în continuare aceste lucruri.

Reporter: Ce aţi realizat în acest unic an în care aţi avut statutul de om politic?

Iulian Aldea: Am realizat ceva, privind prin două planuri. O dată în plan personal, reuşind să învăţ foarte multe lucruri de la oamenii care sunt acolo, am avut ocazia să înţeleg mai bine ce înseamnă politica. Apoi, au fost o serie de acţiuni ale UNPR în care am fost implicat şi eu, care au avut un impact social. De exemplu, o „Nuntă de Aur” pe care au realizat-o într-o localitate prahoveană, pentru cei care îndeplineau 50 de ani de căsătorie, apoi a fost acţiunea „Let’s do it România”, fiind implicaţi în jur de 50 de tineri, şi multe altele.

Reporter: Şi totuşi, v-aţi retras din acest partid. De ce ?
Iulian Aldea: Am decis să mă retrag pentru că, în general, nu sunt genul de om care să meargă pe calea de mijloc. Ori mă regăsesc în totalitate în proiectele mele sau viziunea mea se regăseşte în ceva, ori, dacă nu, caut în altă parte acel ceva. Nu mă pot simţi niciodată împlinit doar cu jumătăţi de măsură. Cred că, aproape toată lumea, ar trebui să-şi dorească acest lucru. Trebuie să subliniez totuşi, sincer, că n-au fost situaţii în care să se impună, să se traseze o anumită line. În general, lucrurile s-au stabilit prin dialog.  Dar, sunt unele măsuri care nu sunt tocmai pe sufletul  meu. De exemplu, măsura pe care UNPR o promovează, privind impozitarea averilor mari. Nu voi fi niciodată, existenţial, de acord cu aşa ceva! Nu e pe modelul meu cultural aşa ceva. S-au plătit impozite deja, pentru acei bani şi nu trebuie să se plătească şi a doua oară. După plecarea mea s-a anunţat un alt proiect cu care nu sunt de acord: încercarea de a promulga o prevedere legală prin care votul să fie exercitabil la vârsta de 16 ani. Din punctul meu de vedere, este de neconceput aşa ceva. Un om, care nu are maturitatea de a conduce un autovehicul, să aibă maturitatea de a influenţa destinul unei ţări!? Sunt o serie de proiecte în care nu mă regăsesc şi atunci, aş fi fals. Decât să fiu fals, am preferat să spun ce gândesc şi să mă retrag .

Reporter: Căutaţi să vă îndreptaţi către o altă politică în care să vă regăsiţi crezurile?
Iulian Aldea: Din ceea ce este în momentul de faţă, statutar ca şi partide, nu! Acest „nu” nu înseamnă că nu voi mai avea demersuri politice. Dacă în momentul de faţă există un proiect politic pe care eu îl văd viabil, chiar dacă nu are încă forma, statutul unui partid, atunci este această mişcare, acest arhetip politic cu denumirea de „Noua Republică” şi care cred că a fost aşteptat de către mulţi dintre români din două perspective. O dată pentru că a fost lansat de Sebastian Lăzăroiu ca şi concept „Albă-ca-zăpada”, de aproximativ un an de zile, şi preluat de către mass-media şi adus în discuţie pe agenda publică. Domnul Lăzăroiu nu s-a dezis de această mişcare, pentru că l-a momentul la care a apărut a transmis un mesaj celor care au lansat proiectul pe piaţă, în care a spus că nu se aştepta ca acest concept să se nască atât de repede ca proiect, că e fericit şi că e alături de ei. Mişcarea promovează o altă abordare, are, ca şi proiect politic, schimbarea la faţă a ceea ce înseamnă acum politica din ţară. Sloganul sună foarte frumos, dar mai ales profund: Să ne luăm România înapoi! Şi-apoi, am un precedent în ceea ce-l priveşte pe Sebastian Lăzăroiu. Mi-a fost profesor în facultate. Cred că este un om de o certă valoare, atât din punct de vedere al cadrului didactic cât şi din punct de vedere a ceea ce poate să producă intelectual. Prin esenţă, prin însăşi formaţia lui de sociolog, cunoaşte mai bine decât oricine altcineva, tot ce înseamnă politici sociale, grupuri, familie, cercetare socială, nevoie de intervenţie în societate. M-aş alătura acestei mişcări din două motive: pe de o parte, aprecierea pe care o am faţă de Lăzăroiu, pe care nu o voi nega niciodată, pe de altă parte este un alt tip de mişcare faţă de tot ce există acum pe piaţa politică din România. Se fundamentează ideologic. „Noua Republică” e gândită ca un mecanism coerent, e ca un manual de luptă pentru o schimbare în bine în această ţară. Nu vreau să influenţez mintea nimănui, cei interesaţi pot accesa internetul pentru a afla mai multe despre un lucru bun, deosebit, care se prefigurează la orizontul înnegurat al României.
Carmen NEGREU