Impresii la cald
Lunea, nici iarba nu creşte! Şi nici ideile nu prea încolţesc… Când sunt 37 de grade Celsius pentru a şaptea zi consecutiv, e greu să mai gândeşti la rece. Pot cel mult să-mi amintesc o zi din iarna trecută, când aşteptam soarele ca pe un înger blond, radiind, cutreierând universul ciclic, cu regularitatea speranţei de viaţă.
Acum arşiţa e stăpâna şi toate cele câte sunt în lumea oraşului o ascultă cu o docilitate clocotitoare. Fiecare trezire cotidiană nu e altceva decât un delir cu fulgi de nea scrijeliţi pe scoarţa cerebrală. Ieri, am verificat dacă bocancii sunt la locul lor, dacă geaca cea groasă e în şifonierul meu sau am dus-o cumva la mama, peste vară. Mi-ar mai trebui un fes cu Petrolul, ca să am pentru meciurile de la finalul turului de campionat…
Mă rog…, mai am timp să pun totul la punct. Acum clipele au altă menire. Am petrecut câteva transpirând peste noapte în apartamentul încins…, ud până la rădăcina nervului… În autobuzul încărcat de mirosuri acre, în care a fost destul loc şi pentru câţiva pasageri, mi-am pierdut o parte a lucidităţii… Mi-a rămas un rest – asemenea învinsului cruţat pentru a scrie istoria -, un rest impregnat de traiectoria drumului spre redacţie şi înapoi, spre casă… Atât. Adrian RADULESCU