Editorial

i Muy bien!

Luni am venit la redacţie pe jos, pe drumul pe care merg, de regulă şi cu maşina.
Mai exact, cu mijlocul de transport în comun, nu cu cea personală, care îmi lipseşte din dotare.
Parte din peisajul pe care îl iau la pas matinal e plin de blocuri, parte e plin de case…, case ca ale noastre, ale românilor din clasa de mijloc-jos. Adică nimic spectaculos, ba plicticos sau chiar deprimant.
Cred că şi dumneavoastră aveţi parte de aceeaşi introducere în cotidian, care numai una aducătoare de zâmbet pe buze, energizantă, reconfortantă nu este. Partea nasoală e că şi marţi e la fel, miercuri…
Mai mişto ar fi fost să fim cu toţii în altă parte…
Dacă tot muncim, măcar din când în când să o facem într-un mediu cu marea-n faţă şi cu muntele-n ceafă.
Să respirăm briza la cafeaua de dimineaţă, pe terasa unui hotel de măcar patru stele şi pe urmă, cu aerul unora care la micul dejun consumă administraţie pe pâine, să lucrăm un schimb de experienţă cu nişte omologi occidentali. Adică ei să ne explice şi noi să băgăm la cap şi, invers, noi să le explicăm şi ei să ia aminte.
Şi doar pentru că anul trecut am fost în concediu pe Costa del Sol, dar nu am vizitat Marbella, îmi imaginez cum ar fi fost ca azi să prestez în perla litorală.
E doar o coincidenţă faptul că unii dintre aleşii câmpineni merg acolo şi toată lumea se întreabă ce implementări vor urma acasă. Eu pur şi simplu mă gândesc ce vor aplica spaniolii din ce învaţă de la noi! Adrian RADULESCU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co