Actualitate

Gheorghe Coman: „Cum să facem să avem un teren de zbor?” II

Gheorghe Coman s-a născut pe 7 decembrie 1931 la Breaza. După ce a absolvit Liceul „Barbu Ştirbei”, actualul Colegiu „Nicolae Grigorescu”, a urmat facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. A lucrat o perioadă de timp în cadrul armatei, după care, în 1960, a revenit la viaţa civilă. Timp de 25 de ani a fot directorul Grupului Şcolar de Aeronautică, numit acum Henry Coandă, predând tehnică de aviaţie. În 1995, cu un an înainte de pensionare, a pus bazele Fundaţiei Aerospaţiale Române, al cărei preşedinte este şi astăzi. La venerabila vârstă de 80 de ani, şi-a mobilizat colegii şi prietenii, iar pe 6 august 2011 s-a reuşit inaugurarea unui teren de zbor la Băneşti, marcat de un miting aviatic de excepţie, datorită unor oameni de excepţie.

Reporter: Urma să ne povestiţi ce s-a întâmplat cu clădirile de pe Muscel care au aparţinut de ARPA.
Gheorghe Coman: În momentul când noi am început să solicităm retrocedarea, conform legii, autorităţile locale din Câmpina s-au ambiţionat. În loc să ne dea clădirea, aflată deja în litigiu, au preferat ca împreună cu oameni interesaţi să dărâme şi să se construiască aceea clădire de acum. Un alt imobil, care e puţin mai spre deal şi, o spun direct, fără să mă feresc, a fost de asemenea cerut să ni se înapoieze – întrucât acele clădiri au fost realizate cu bani ai asociaţiei ARPA, deci cu bani ai aviatorilor şi cu sprijin din partea Secretariatului de Stat al Aerului din cadrul Ministerului Aviaţiei şi Marinei, cum se numea atunci-, a fost luat de un domn care a avut o funcţie mare pe la judeţ, e vorba de deputatul Florin Anghel. Şi-a făcut o vilă din această clădire pe care a reamenajat-o. Cu toate intervenţiile noastre, nu am putut face nimic. Noi nu aveam bani să angajăm un avocat. Ni s-a spus că se poate rezolva prin AVAS, în contencios administrativ. Am avut dosare depuse, din care ne-au dispărut şi acte. Ne-am bazat pe AVAS, dar nu s-a rezolvat nimic. Văzând că nu avem nicio posibilitate acolo, noi totuşi doream să avem şi o activitate de zbor. Spre deosebire de alte asociaţii, chiar de nivel naţional, care se bazează mai mult pe partea de istorie şi se întâlnesc – îmi pare rău că-mi critic colegii – doar ca să-l serbeze pe domnul general cutare care a împlinit 90 de ani, la noi există nişte activităţi mai concrete, mai palpabile. De exemplu, istoria aviaţiei se poate face cu realizări de avioane din vremurile apuse. Şi noi facem! Am făcut între timp şi planorul lui Vlaicu, acum lucrăm şi la Vlaicu 1, vrem şi Vlaicu 3. Dar insistăm să facem şi activitate de zbor. Nu mai departe ARPA, şi nu mă refer doar la ARPA Câmpina când avea şcoală de zbor, la nivel central avea aerodromuri, şcoli de zbor în toată ţara. Parte dintre ele au devenit mai târziu filiale ale Aeroclubului Român. Revenind la ARPA Câmpina, văzând că nu mai avem şanse pentru terenul de zbor, am încercat diverse variante. Avem o colaborare cu Asociaţia Sportivă „Petrolul” Câmpina. Pe drumul care urcă spre Fântâna cu Cireşi, undeva în stânga, chiar există o clădire mică, neterminată. Acolo încă mai este un atelier, unde nişte pasionaţi din Câmpina, în timpul liber, mai lucrează la câte o componentă de avion, din cele despre care vă spuneam. Nu ne-a sprijinit nimeni să terminam, măcar, acea clădire. Din contră, aud că se doreşte de către unii, să fie desfiinţată. La Câmpina am avut activităţi frumoase, pe vremea când era primar Gheorghe Tudor care, trebuie să recunosc, ne-a sprijinit, organizând mitinguri aviatice, apreciate mult de câmpineni.

Reporter: Cine v-a ajutat să puneţi în practică ideea aerodromului?
Gheorghe Coman: Ei şi, cum spuneam, având acum activităţi legate de monumentul lui Aurel Vlaicu, de la Băneşti, axaţi pe cei de aici, unde organizăm cel puţin două evenimente pe an, l-am abordat pe primar în urmă cu cinci ani, în ideea de a-i propune crearea acestui aerodrom. Am reuşit să-l atragem de partea noastră pe domnul primar Petre Costache, care a înţeles – şi-l felicit pentru aceasta-, oportunitatea unei astfel de construcţii pentru localitate. Rezolvând problema obţinerii terenului probabil, prin concesionare, mai rămânea problema celor care trebuiau să investească. A intrat pe fir echipa IAK-erilor acrobaţi – numele vine de la marca de avion, IAK 52. Acestor piloţi de excepţie – pe care îi numeam la un moment dat chiar extratereştri, pentru că erau invitaţi la acţiunile noastre de la Băneşti, uimind publicul cu demonstraţiile lor-, le-am spus: „Dragi prieteni, haideţi să facem un teren de zbor!”. Le-a plăcut ideea. Şeful lor, Dan Ştefănescu – fost director la Blue Air, acum comandant la TAROM-, a transmis ideea lui Dan Conderman -, care stă în Breaza şi e pilot la Blue Air și a cărui soţie este şi ea pilot, toţi agreând ideea. Mai e şi Ion Postolache, Lache cum îi spunem noi, care este instructor şef la Tusla. Pentru mine a fost impresionant să văd cum se implică toţi şi se realizează ceva. Trebuie să subliniez că IAK-erii au venit cu bani şi muncă. Astfel, am reuşit să inaugurăm, prin mitingul din 6 august, deocamdată un teren de zbor şi nu aerodrom. Abia de acum urmează infrastructura, fiind prevăzute hangare. În viitor, avioanele lor vor sta aici şi, dacă relaţia noastră ca fundaţie se va concretiza într-un parteneriat, vom avea şi noi hangarul nostru. Chiar mai am o idee de a amenaja şi un muzeu.

Reporter: S-a perceput acest miting aviatic ca o reuşită?
Gheorghe Coman: A fost impresionantă această mulţime de oameni adunată la Băneşti! A fost meritul IAK-erilor, pentru că au ţinut ca la această inaugurare să fie prezentă cât mai multă lume. Datorită relaţiilor lor, au fost prezenţi zeci de piloţi cu avioanele. Şi nu se întâmplă mereu aşa ceva! În afară de anumite firme sau avioane particulare, Aeroclubul României – al cărui comandant, George Rotaru, este un pilot de excepţie-, s-a implicat cu toate forţele, cu toate cele cinci avioane extra de acrobaţie, cu echipele de paraşutişti, cu tot ce au avut… Au venit să sprijine această activitate. A mai participat un lituanian, Jurgis Kairys, prezent mereu la marile show-urile din toată lumea şi, ca de obicei, a uimit publicul. Ca preşedinte al Fundaţiei Aerospaţiale Române şi Asociaţiei ARPA „Aurel Vlaicu” Câmpina, am fost profund impresionat de acţiunea din 6 august, având o mare satisfacţie. Inaugurarea terenului de zbor a reprezentat o împlinire a unui vis, realizat datorită oamenilor de excepţie amintiţi mai devreme, IAK-erii acrobaţi.

Reporter: Ce activităţi intenţionaţi să mai aveţi pentru viitor?
Gheorghe Coman: Vrem să deschidem şi o şcoală de pilotaj, aşa cum a fost la Câmpina. Chiar dacă, nu sub forma unei şcoli, IAK-erii au în intenţie să facă instruire, cursuri de specialitate, pentru cei care sunt deja avizaţi în domeniul acrobatic. Vom avea activităţi de mai mică anvergură cum ar fi zborul de plăcere al celor amatori de aşa ceva, o instruire în plus pentru cei care vor să facă acrobaţie aeriană. De regulă, aşa cum şi-au propus şi colegii mei, la evenimentele legate de memoria lui Aurel Vlaicu, e posibil să avem în lunile iunie şi septembrie ale anului câte un astfel de miting. Cam două pe an sau chiar unul singur, pentru că, totuşi, nu e uşor să organizezi aşa ceva. Probabil vom mai face un miting de anvergura celui din 6 august, când va fi gata cu adevărat aerodromul. În perspectivă ne pregătim pentru manifestarea de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, din perioada 16-18 septembrie. Este un eveniment deosebit al unor asociaţii culturale din Ardeal, pentru că împlinesc 150 de ani de la înfiinţare. Am fost invitat pentru că în urmă cu 100 de ani, în 1911, Aurel Vlaicu a zburat la Blaj, cu avionul Vlaicu 2, obţinând succese remarcabile. Noi vom prezenta acolo replica avionului Vlaicu 2, expusă şi la mitingul de la Băneşti. Carmen NEGREU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co