Florin Frăţilă s-a născut în 1968 la Câmpina. A terminat facultatea de Jurnalism şi cursuri de jurnalism BBC, sedimentându-şi studiile la momentul actual, ca student la facultatea de Istorie şi Filozofie. Este cunoscut de către câmpineni ca fiind, iniţial, fondatorul săptămânalului Jurnalul de Prahova în anii ’90, ţinut în colaborare cu Jurnalul Naţional (trustul Intact). Apoi, în anul 1999, a fondat săptămânalul Oglinda, în colaborare cu Dan Diaconescu, după care, separându-şi afacerile, devine unicul patron al cunoscutului săptămânal Oglinda de Azi.

Reporter: Cum se desfăşura viaţa jurnalistică în anii ’90?
Florin Frăţilă: Ce să spun… era altfel, un fel de pionierat, mai ales în plan local. Erau mult mai puţine implicaţii, ziarele apăreau şi dispăreau ca nişte meteoriţi. Parcă nu se punea atât de mult accent pe partea de senzaţional. Nici acum, în zilele noastre, nu am fost adeptul unui astfel de stil jurnalistic, pentru că mi-a plăcut jurnalismul de anchetă, de analiză. În ceea ce priveşte publicaţia noastră actuală, vrând, nevrând, trebuie să-ţi modifici stilul pentru că piaţa cere un anumit tip de presă. Dacă nu te adaptezi cât de cât, nu vinzi şi dacă nu vinzi, normal, nu merge treaba
Reporter: Multă vreme nu ai semnat nimic în publicaţia ta şi, dintr-o dată, ai izbucnit. Ce te-a determinat să ieşi „pe piaţă”?
Florin Frăţilă: Într-adevăr, în anii de început ai ziarului n-am semnat. Nu ştiu dacă aş putea să spun că am avut un motiv temeinic. Probabil nu simţeam nevoia să mă exteriorizez jurnalistic, aşa cum o fac azi. Dar vreau să menţionez că în anii de început ai carierei mele jurnalistice în televiziune şi presa scrisă, 1990-2000, am avut emisiuni la Antena1, o rubrică în Jurnal. Deci, se poate spune doar că am întrerupt o perioadă mai lungă activitatea publicistică. Cred că mi-a plăcut mai mult să coordonez activitatea ziarului. N-am reluat scrisul chiar dintr-odată. În ultima perioadă, mi-am dat seama că ar trebui să avem cu toţii un cuvânt de spus, mult mai apăsat, în societatea românească. Atunci, m-am hotărât că trebuie să mă implic. Eu nu pot s-o fac altfel, decât prin intermediul scrierilor mele, care cred că au un aport în societate, cel puţin la nivel local.
Reporter: Rubrica pe care o semnezi, „Cuvântul care înţeapă”, nu
ţi-a creat probleme?
Florin Frăţilă: O, ba da, foarte multe probleme! Au fost ameninţări destule. De exemplu, am făcut nişte postere, cu rubrica, sloganul şi poza mea, pe care le-am afişat în diverse magazine, restaurante. Bineînţeles, cu voia respectivilor patroni. După scurt timp, am constatat, surprins, că au venit diverse personaje care le-au pus în vedere acestor oameni de afaceri să dea jos afişele „dacă ar vrea să fie bine”. Cât despre ameninţări, trebuie să spun că n-au fost prea dure. Ultima intervenţie de genul acesta a fost din partea deputatului Florin Anghel. E vorba de un telefon primit de la acesta, dar nu unul de ameninţare. Mă întreba, „dom’le, ce ai cu mine? Ce te iei de mine, dar de ce scrii de mine, de procesul pe care l-a avut nevastă-mea?” şi aşa mai departe. I-am răspuns deputatului, care, de altfel, a avut o intervenţie de bună cuviinţă, că asta e meseria mea şi o fac aşa cum cred eu că trebuie. L-am rugat să-mi spună dacă ceva din ceea ce am scris e neadevărat. Mi-a zis că „nu e neadevărat, dar oare de ce scrii aşa de apăsat de mine, mai lasă-mă…” sau ceva de genul acesta. Sau o altă situaţie… Am fost într-o călătorie în mai multe ţări europene şi am ajuns la Paris. Chiar când vizitam, cu fiul meu, turnul Eiffel am primit un telefon din ţară, de la un anonim, bineînţeles, care mă înjura neaoş, pentru că îl critic pe domnul primar Tiseanu. În rest, aş putea să spun că am primit mai multe „atenţionări” de genul că ar fi bine să-mi văd de treaba mea şi să tac. Ce înseamnă să tac? Le-am spus celor care vor asta că nu pot să le fac pe plac.

Reporter: Te consideri un jurnalist dur?
Florin Frăţilă: Hm… Uneori, da. Sunt momente când îmi reproşez că am fost prea caustic, după ce scriu anumite materiale. Dar cred că acesta este stilul în care ar trebui să lucrăm azi, având în vedere că atâtea lucruri sunt nelalocul lor în societatea românească. N-am fost niciodată necuviincios, scrierile mele alunecând mai mult, poate, spre zona pamfletului. Răspunsul la întrebare e, mai curând, da. Sunt, uneori, prea dur.
Reporter: Exigenţa, duritatea jurnalistului, nu te-au împiedicat să publici, de curând, în Revista Nouă, câteva poezii. Cum se împacă duritatea ziaristului cu poetul din tine?
Florin Frăţilă: Da, aşa e. Sunt, uneori, foarte sensibil, dar în acelaşi timp pot fi şi un om care, călcat pe bătături, reacţionează dur. Mi-a plăcut dintotdeauna poezia. Am început să scriu versuri, dinainte de Revoluţie. Ţin minte că o poezie, Imperiala, pe care am publicat-o acum în revista Nouă, am scris-o când eram în armată, chiar în timpul revoluţiei. Poate de aceea are o notă de tristeţe. Am scris până după anul ’95 un set de poezii care, cred că ar trebui revăzute. Am mai publicat în ’90, în primul ziar scos în Câmpina, în Evenimentul. Acum e a doua oară când public. N-am socotit că scriu pentru a fi publicat, ci pentru mine. Mi-am hrănit eu, într-un fel sau altul, spiritul. Şi nu numai eu, pentru că din informaţiile pe care le am, ca să-ţi dau un detaliu picant, se pare că mulţi PDL-işti locali s-au interesat de Revista Nouă ca niciodată, ca să-mi citească poeziile. Nu-i rău! Oricum, pregătesc o plachetă de poezii şi chiar un volum cu o culegere de a mea de texte.
Reporter: Ce-mi poţi spune despre Cafeneaua liberală pe care ai iniţiat-o de curând?
Florin Frăţilă: Era o idee de-a mea, mai veche. Am zis că politica trebuie gândită şi altfel, mai ales pentru cei care vin din urmă, care ne vor moşteni şi care, din punctul meu de vedere, sunt extrem de debusolaţi. Tocmai de aceea am iniţiat, alături de colegii mei inimoşi, aceste întâlniri, serate dacă vrei să le spun aşa, semiculturale, politice. Încercăm să aducem oameni, mai ales tineri, cărora să le explicăm că politica, totuşi, nu este ceea ce văd în fiecare zi la televizor. Mă gândesc cu amărăciune că în zilele noastre nu mai există oameni de stat deosebiţi, responsabili, ca în perioada interbelică, cu excepţia Regelui Mihai. M-a impresionat ultima sa apariţie publică. Generaţia care vine după noi nu prea mai are modele de urmat. Tocmai de aceea încercăm să aducem la Cafenea oameni care au ceva de spus şi care mai cred în normalitate.
Reporter: Eşti membru PNL. Nu rişti să pierzi obiectivitatea jurnalistului?
Florin Frăţilă: Da, este un risc pe care mi l-am asumat. Sunt liberal din anii ’90, cu mici sincope, şi nu o să renunţ la această calitate. Într-adevăr, uneori mi-e greu să trec cu vederea lucruri pe care ar trebui să le scot în evidenţă, când vine vorba de PNL. Dar am încercat să păstrez un echilibru şi să fiu cât se poate de obiectiv. Mulţi mi-au pus întrebarea: bine, dar dacă ajung liberalii la putere, ce vei mai scrie? Le-am răspuns că voi face acelaşi lucru. Dacă liberalii vor acţiona precum cei aflaţi azi la putere, voi fi la fel de acid şi cu ei, indiferent despre cine va fi vorba. Aşa mi se pare normal! Nu vreau să amestec rolul de publicist cu rolul omului politic. Cel puţin, încerc!
E clar că n-aş putea să aduc elogii părţii adverse, dar aş putea să le recunosc meritele. Carmen NEGREU