Actualitate

Florica Jinga: „M-am trezit cântând!”

Cunoscuta interpretă de muzică populară, Florica Jinga, este prahoveancă, fiind născută în comuna Proviţa de Jos. Talent nativ, este remarcată, în timp, de către regretatul folclorist Gruia Stoia, de la Radio Bucureşti. Odată cu primele înregistrări şi apariţii la Radioteleviziunea Română, evoluţia sa va fi  mereu în ascensiune, câştigând principalele premii în diverse concursuri şi festivaluri, în momentul de faţă fiind o artistă consacrată pentru muzica populară românească.

Reporter: Cum aţi descoperit că vă place să cântaţi?
Florica Jinga: Acasă, la Proviţa de Jos, am început să cânt. Acolo m-am simţit şi încă mă simt bine. Chiar şi după atâta timp de când am plecat din acest loc – stau în Câmpina de peste 20 de ani -, mă simt bine alături de oamenii din sat. Îi simt că mă apreciază, începând cu primarul, şi cred că, undeva, în sufletul lor, se mândresc cu mine, fapt pentru care am ales să realizez acolo un videoclip, „Satul meu de peste deal”. Revenind la întrebare, pot să spun că eram la grădiniţă când am început să cânt, apoi la serbările şcolare. Mi-aduc aminte, de când eram mică… Răsuna valea pe acolo, de cât cântam! Chiar nu ştiu cum m-am simţit atrasă de muzica populară… M-am trezit cântând! Toate surorile mele cântă, dar am fost singura care am perseverat. Cred că mi-a plăcut prea mult să fac treaba asta şi recunosc că am avut şi ambiţie. Mi-au plăcut scena, publicul…, participam la tot felul de serbări, concursuri şi cred, acum, fără lipsă de modestie, că sunt un nume cunoscut în muzica populară prahoveană.

Reporter: Care a fost cursul carierei dumneavoastră artistice?
Florica Jinga: Să ştiţi că eu cânt de aproape 25 de ani, dar publicul nu te remarcă imediat. Lucram la o întreprindere în Câmpina, unde cântam în cunoscutele brigăzi artistice, ocazie cu care am început să fiu trimisă, de către cei care se ocupau de activitatea culturală la nivel de judeţ, la tot felul de festivaluri în ţară. Şi vă spun cu mândrie că, ajunsă la primul festival, am luat premiul III. Nu mi-a fost greu, apoi, ca la următoarele festivaluri, să iau premiul I. Când am luat premiul III, am fost remarcată de către regretatul folclorist Gruia Stoia de la Radio Bucureşti, plăcându-i vocea, timbrul meu vocal. Poate că a avut mână bună, cum se spune, în ceea ce mă priveşte, reuşind, pas cu pas, cu multă muncă. Ai un destin, dar dacă nu-l ajuţi, la fel te poţi pierde.
Reporter: Care consideraţi că a fost momentul care v-a consacrat ca artist?
Florica Jinga: Momentul care consider că m-a marcat ca solistă de muzică populară ţine de primele înregistrări de la radio şi prima apariţie la televiziune, la emisiunea „Tezaur folcloric”. Fusese şi festivalul „Cântec nou în Mehedinţi” unde, din 97 de concurenţi, am luat premiul II de interpretare. Am fost chemaţi la radio, cei premiaţi. A fost un început, atunci. Deja, înregistrasem primele cântece în radio, iar apogeul, cumva, ca solist împlinit, îl simţi mult mai târziu, când te recunoaşte publicul.

Reporter: Aţi studiat arta cântecului popular cu anume artişti?
Florica Jinga: Nu, dar e o întrebare bună! Chiar doream să abordez acest subiect. Am observat că a cam devenit o modă. Poate o să par un pic răutăcioasă cu ce o să spun, dar mulţi dintre interpreţii de acum sunt „remorca” unuia deja consacrat. Eu nu am cerut sprijinul nimănui. Am considerat, şi cu siguranţă aşa este, că, în momentul în care eşti ataşat de un interpret mare, chiar dacă tu vezi că te aplaudă publicul, de fapt, eşti aplaudat, văzut prin reputaţia acelui interpret. Devii o „remorcă”, eşti umbra lui. Dacă nu ai un repertoriu al tău, cântecele vechi, refăcute, remixate, pe care le prezinţi, vor fi aplaudate în virtutea faptului că au fost cântate şi transformate în şlagăre de acel interpret care le-a consacrat. De exemplu, „Căsuţa noastră” sau „Ionel, Ionelule” le pot cânta eu sau alţii, dar publicul ştie că le-a cântat Gică Petrescu. Publicul aplaudă cântecul, nu valoarea mea sau a altuia. Satisfacţia mare o ai sau atingi apogeul atunci când, prin forţele tale, cântecul tău, versuri, muzică, eşti apreciat şi recunoscut pentru originalitate, de către public. Eu nu ştiu dacă am atins un apogeu, pentru că încă mai consider că am de învăţat, chiar dacă am ajuns la o vârstă… Cred că pe mine publicul a început să mă cunoască după vreo 10-15 ani de activitate.

Reporter: Susţineţi o emisiune de televiziune. Ce ne puteţi spune despre această activitate inedită pentru dumneavoastră?
Florica Jinga: De vreo patru luni de zile sunt realizatoarea unei emisiuni de folclor la TV „Valea Prahovei”. A fost o provocare pentru mine! Cu toate că am mai fost solicitată în acest sens, de o altă televiziune, la vremea respectivă am refuzat. Aici, în Prahova, când mi s-a propus acelaşi lucru, am fost puţin neîncrezătoare în forţele mele. Într-un târziu, după ce am acceptat şi având norocul să fiu alături de un producător foarte bun, Florin Racoci, am demarat emisiunea „Flori de cântec românesc”. Recunosc, cu multe emoţii. Cum spuneam, a fost o provocare, dar a început să îmi placă ceea ce fac. Mi-am demonstrat că merge bine. Publicul câmpinean mă opreşte pe stradă, mă întreabă despre emisiune, ceea ce înseamnă că acest lucru s-a întipărit în mintea oamenilor. O altă provocare, dar şi o bucurie a mea este faptul că am descoperit soliştii pe care îi invit în emisiune, ca oameni, nu doar prin ceea ce fac. Cu toate că ne mai întâlneam cu diferite ocazii, datorate activităţii artistice, nu reuşeam să comunicăm mai mult decât, poate, despre momentul unde ne aflam. Acum, datorită acestei emisiuni, îi descopăr altfel, cu viaţa şi problemele lor, cu traseul carierei, cu cântecul lor. E altceva, pentru că descopăr nişte oameni minunaţi, fiindu-mi uşor să promovez valoarea!

Reporter: Şi totuşi, în ciuda unei reputaţii pe care o aveţi în lumea cântecului popular, primarul Câmpinei, Horia Tiseanu, v-a ignorat în ceea ce priveşte participarea la  „Serbările Toamnei”. Care ar fi motivul?
Florica Jinga: Îmi este greu să răspund… poate din orgoliu profesional sau poate ca om. Eu ştiu că atunci când se organizează un festival, e greu să cuprinzi o arie largă de interpreţi. Mai ştiu că nu e bine pentru un interpret să meargă de prea multe ori în acelaşi loc, dar, într-adevăr, a trecut şi a treia ediţie, devenind curios şi pentru mine, că nu am fost invitată. Eu îl apreciez pe domnul Tiseanu. Ne-am întâlnit la o petrecere şi mi s-a părut o persoană agreabilă. Cu toate acestea, nu am vrut să-l abordez niciodată în legătură cu această lipsă de comunicare cu mine, în plan cultural. Dacă eşti conştient ca artist că ai ajuns la un anumit nivel ca valoare, aştepţi să fii solicitat şi apreciat ca atare. Au apărut atâţia interpreţi care îşi fac firme, se roagă de unul şi de altul, te trag de mânecă, cum se spune, să fie chemaţi să încheie contracte. Se merge mai mult pe profit, în dauna promovării valorii lor care, de obicei, să-mi fie cu iertare, chiar nu există. Nu pot fi de acord cu aşa ceva!

Reporter: Ce le-aţi transmite acestor pseudoartişti?
Florica Jinga: Am zis întotdeauna că orice meserie trebuie făcută cu har de la Dumnezeu. În momentul în care forţezi să ajungi foarte sus, poţi să cazi cu aceeaşi forţă! Nici eu nu am avut o ascensiune lină. Am întâmpinat şi eu probleme, pentru că nu e aşa uşor de parcurs drumul, în acest domeniu. Trebuie să munceşti mult ca să-ţi pui în valoare talentul, chiar dacă te naşti cu el. Nu poţi ajunge la inima publicului, cu muzică populară făcută pe calculator şi versuri scrise pe genunchi! Carmen NEGREU

Targul National Imobiliar
Imobiliare Valea Prahovei
To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co