Editorial

Festival, festival…

hora-ph-1E criză, nu sunt bani, o ducem cum o ducem, asta e! Acum, n-o să ne punem ţărână în cap. Personal, după atâtea ştiri pline de pesimism, chiar aşteptam festivalul de la Câmpina. De 15 ani, chiar că a devenit o manifestare de referinţă. Şi apoi, chiar în plină criză financiară, chiar nu mai avem dreptul la cultură?
Şi am aşteptat festivalul, şi m-am dus repejor pe dealul Muscel, la Fântâna cu Cireşi, loc cunoscut şi de câmpineni, dar şi de toţi prahovenii, iar, în ultimul timp, de mai toată ţara. Ca de fiecare dată, invitaţii, artişti amatori din judeţul ăsta încărcat de legendă şi înnobilat de aura lui nenea Iancu (chiar dacă unii „cârcotaşi” de prin Ardeal sau de aiurea ne mai zic nouă Mitici), au venit fără rezerve la festival, cu speranţa că mesajul lor folcloric va fi apreciat cum se cuvine. Au fost mulţi amatori de folclor, adică oameni dornici să mai simtă un pic spiritul acestui neam, dar… păcat că întotdeauna există un „dar”! Chiar, cine dracu’ o fi inventat conjuncţia asta??
De ce sunt oarecum vehement? Păi, cum să nu fiu, când, de câţiva ani încoace, acelaşi Aghiuţă pomenit adineauri, probabil autorul conjuncţiei amintite, are grijă să-şi bage coada şi să strice tot. Iar diriguitorii celui de-al doilea municipiu prahovean, că toţi sunt mândri de sintagma asta, au avut, cred, impresia că-l pot fenta pe Scaraoţchi la infinit. Uite că nu merge! Iar a venit potopul, de au fugit spectatorii ca potârnichile, iar ansamblurile de amatori au fost nevoite să se refugieze la Casa de Cultură. Noroc că s-a gândit directorul instituţiei respective la chestia asta, fără să-l laud expres, dar ăsta-i adevărul. Că, altfel, ce era să fie? Aceeaşi scenă nemodificată de 15 ani, fără acoperiş, aşa cum are şi Băneştiul sau Valea Doftanei, aceleaşi băncuţe care ocupă doar câţiva amărâţi de metri pătraţi, şi care tot sub cerul liber stau tot de atâta amar de ani. S-au găsit bani pentru îmbolnăvirea populaţiei de diabet, dar nu s-au găsit pentru opt stâlpi (patru la scenă şi patru la băncuţe) şi câţiva metri pătraţi de policarbonat!!! Lasă, trăim mai departe ca în epoca de piatră, votăm ca idioţii şi, dragi cititori, când treceţi pe la Câmpina, admiraţi şi „domul atomic”, construcţia aia oribilă şi neterminată din secolul trecut, care tronează aproape de cinematograf (mă rog, de cârciuma aia unde era odinioară cinematograful), şi alte relicve de acest gen, dar nu e grabă, că până s-or trezi bieţii consilieri mai e de aşteptat. În rest, a fost un festival normal, aşa cum îl vedea odinioară nenea Iancu: lume, roata norocului (nemontată din cauză de ploaie!), baloane, comédii, jucării, muzică, bere şi… micii lui nea Nae! S-avem, deci rezon, monşer!!!
Dragoş ARSENE

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co