În Evanghelia de azi vedem că Domnul Iisus a vindecat într-o zi de sâmbătă un slăbănog care zăcea de 38 de ani. Pentru aceasta iudeii s-au supărat atât de tare pe Domnul că a călcat porunca de a respecta ziua sâmbetei ca zi de odihnă.
Mulţi dintre noi cunoaştem această poruncă în prescurtarea ei, dar iată cum este ea redată în Sf. Scriptură în întregime: “Ţine ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău. Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toate treburile. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeul tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine.
Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins; de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă.”
Deut. 5, 12-15. Deci ziua aceasta de odihnă s-a dat – special poporului evreu – ca ei să-şi amintească în permanenţă, săptămână de săptămână că Domnul Dumnezeu i-a scos din robia Egiptului “cu mâna tare şi cu braţ întins”.

Domnul Iisus a făcut şi alte minuni în ziua sâmbetei: 1.Pe slăbănogul din Evanghelia de astăzi nu numai că l-a vindecat, dar l-a pus şi la lucru, poruncindu-i să-şi ia patul şi să meargă cu el la casa sa Ioan 5, 8-9; 2.Orbul din naştere a fost vindecat în ziua sâmbetei Ioan 9, 14; 3.Omul cu mâna uscată vindecat tot în ziua sâmbetei Luca 6, 6-1; 4.Femeia gârbovă de 18 ani tot sâmbăta a fost vindecată Luca 13,14; 5.Apostolii, în zi de sâmbătă smulgeau spice de grâu şi le mâncau Marcu 2, 23-24. Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă Marcu 2, 27-28. Aşa că Fiul Omului este Domn chiar şi al sâmbetei.
Sf. Apostol Pavel zice: “Nimeni, deci, să nu vă judece pentru mâncare sau băutură sau cu privire la vreo sărbătoare sau lună nouă sau la sâmbete, care sunt umbra celor viitoare, iar trupul este al lui Hristos  Colos.2, 16-17.
Ziua Învierii Domnului Iisus a fost în ziua întâi a săptămânii; (ştim că evreii aveau cu o denumire doar 2 zile pe săptămână, şi anume vinerea şi sâmbăta, celelalte zile erau trecute ca: prima zi a săptămânii, a doua zi a săptămânii, etc.). Această prima zi a săptămânii devine DUMINICA = Ziua Învierii Domnului Iisus, ziua de odihnă a creştinătăţii, Ziua Domnului. Pentru a aprofunda şi a înţelege aceste adevăruri citiţi din Sf. Scriptură următoarele texte: Ioan 20, 1-15 şi 26-29.
HRISTOS A ÎNVIAT ! Preot Malai Dumitru