Medicul Mihaela Petrovici s-a născut în 1957, la Câmpina. A terminat, în 1982, facultatea de Medicină Generală din cadrul Universităţii Bucureşti, a devenit medic primar, axându-se ulterior pe medicina de familie. Este vicepreşedinte al Societăţii de Medicină de Familie Prahova şi, de curând, secretar al Colegiului Medicilor din judeţ, membru în Consiliul Judeţean şi al Adunării Generale al acestui colegiu. În 1999, se înscrie în Partidul Social Democrat (PSD), iar din anul 2000 este consilier local în Câmpina.  

Reporter: Aveţi o profesie solicitantă, complexă. Cu toate acestea, v-aţi implicat şi în politică. De ce?
Dr. Mihaela Petrovici: A existat şi există, în continuare, dorinţa de a schimba ceva în mersul lucrurilor, în această ţară şi, în mod special, în domeniul sanitar. Permanent mi-am dorit să încercăm să fim mai utili semenilor, pacienţilor noştri, implicit nouă înşine. Şi mă refer la a scăpa de lucrurile care ne ocupă un timp în mod inutil, pentru a ne ocupa mai mult de starea pacientului, timpul acordat acestuia să fie nu numai calitativ superior, dar şi mai lung.
Reporter: Aţi reuşit să vă impuneţi ideile?
Dr. Mihaela Petrovici: Da. Am reuşit să ne organizăm mai bine, atât la nivelul Colegiului Naţional al Medicilor, cât şi la nivelul organizaţiilor profesionale şi, în mod special, pe medicina de familie. Societatea Naţională de Medicină de Familie a devenit o voce. Am realizat câte ceva, în sensul că am putut ajunge la factorii de decizie, să ne spunem opiniile, să ne facem auziţi. Din fericire, dar şi din păcate, unele au fost transformate în realitate şi prinse în cadrul legislativ. Astfel, evoluţia a fost, pe de-o parte, pozitivă, din ’90 până acum. Dar, cum spuneam, din păcate, „boala” sistemului sanitar, care s-a cronicizat de-atunci şi până acum, respectiv, subfinanţarea, nu a putut fi rezolvată. Asta este o problemă pe care toţi ne-am dorit să o influenţăm în bine, să finanţăm substanţial sistemul sanitar, astfel încât sănătatea acestui popor să nu aibă de suferit. Acest lucru nu s-a reuşit, dar există, totuşi, speranţă.
Reporter: În plan local, raportându-ne la mandatul 2008-2011, ce proiecte v-aţi impus?
Dr. Mihaela Petrovici: În ultima vreme, am avut mai puţine proiecte personale, ca urmare a disensiunilor care există în Consiliul Local, dar şi ca urmare a unei experienţe neplăcute, în sensul că, atunci când iniţierea unor proiecte vine de la membri ai opoziţiei, acestea nu prea au succes. Din acest motiv, am participat la proiectele iniţiate de către comisia din care fac parte, de administraţie publică locală, juridic, relaţii cu publicul, servicii şi comerţ, muncă şi probleme sociale, drepturile omului şi problemele minorităţilor, pază şi ordine, familie şi protecţie copii. Eu mă ocup de problemele sociale, unde cred că mă pricep cel mai bine. În acest sens, am avut numeroase contacte cu cetăţeni ai Câmpinei, care întâmpinau diverse probleme în plan locativ, conflicte în interiorul unor asociaţii de locatari, probleme create de insuficienţa veniturilor prin pierderea locurilor de muncă şi dorinţa de a fi susţinuţi prin biroul de asistenţă socială al primăriei, în general, astfel de lucruri. Cei care s-au adresat comisiei, au fost ajutaţi în măsura posibilităţilor legale.
Reporter: Ca femeie, cum percepeţi politica şi relaţia cu colegii bărbaţi?

Dr. Mihaela Petrovici: Consider că politica este bine să fie făcută de femei mai mult decât se face acum. Sincer, părerea mea este că femeile sunt mai echilibrate şi mai profunde în gândire. Bărbaţii acceptă prezenţa noastră, dar nu întotdeauna o preţuiesc suficient de mult. Misoginismul, chiar dacă nu e afişat întotdeauna, se simte. De subliniat că vorbesc la modul general. La nivel local, colegii mei sunt politicoşi. Nu ştiu în ce măsură acceptă sau agreează prezenţa noastră printre ei, dar n-au lăsat niciodată să se vadă că nu suntem dorite.
Reporter: Cum apreciaţi, la acest moment, starea sistemului sanitar românesc?
Dr. Mihaela Petrovici: În momentul acesta îl consider haotic, în sensul că nimic nu este foarte clar, nu se ştie exact ce se doreşte, se face totul pompieristic şi legislaţia apare fără a fi consultaţi practicienii, cei care lucrează în sistem şi care cunosc în mod special nevoile fiecărui sector, fie că e vorba de spitale, de ambulatoriu de specialitate, adică de policlinici, sau de medicina de familie. Haosul acesta e o boală gravă, pe care nu ştiu cum o vom putea trata pe termen scurt. Dificultăţile vin din cadrul legislativ, care nu este favorabil pacientului. În medicina de familie, acest cadru se schimbă anual. Există acel contract-cadru care se publică o dată pe an. Dacă vă amintiţi protestele medicilor de familie care reapar primăvara, sunt cauzate tocmai de aceste schimbări care, de la an la an, ciuntesc ceva. Pot spune că o perioadă relativ stabilă în legislaţia medicului de familie a fost în 2007-2008, poate puţin din 2009…, când au fost mai puţine schimbări şi mai multe facilităţi.
Reporter: Dacă aţi fi ministrul Sănătăţii doar pentru o zi, ce-aţi face?
Dr. Mihaela Petrovici: Mi-aş dori, deşi cred că fără ministrul Finanţelor n-aş putea să păstrez, în primul rând, toţi banii asigurărilor de sănătate în sistemul sanitar, ca să nu mai fie luaţi pentru alte sectoare de activitate. Al doilea lucru pe care l-aş face ar fi definirea unui pachet de bază care să fie decent şi pe criterii medicale, care să asigure un minim necesar tuturor. Apoi, sigur că medicina privată se poate dezvolta. Casele acelea private, de asigurări de sănătate, despre care se vorbeşte, se pot dezvolta şi cine poate să cotizeze suplimentar, să dorească nişte servicii separate, şi poate să plătească… Asta va duce către ceva benefic. Noi trebuie să ne gândim ce trebuie într-o ţară ca a noastră, cu finanţarea care există, aproape nulă, şi cu amărâţii de angajaţi care mai există, fiind din ce în ce mai puţini. Multe dintre cadrele medicale pleacă în afara ţării şi bine fac, dintr-un anumit punct de vedere. Dar, din alt punct de vedere, nu fac bine, pentru că ţara asta trebuie şi ea iubită, apreciată. România este bogată, este frumoasă, deosebită, cu o încărcătură spirituală extraordinară. Nicăieri în lume nu am mai întâlnit aşa ceva! Din păcate, nevoia de a trăi decent şi chiar de a fi apreciat ca valoare umană şi profesională te împinge să pleci în altă parte. Profesia noastră, la ora asta, nu prea mai e apreciată în ţară şi e dureros.
Reporter: Acum, în preajma sfârşitului de an, ce aţi dori să le transmiteţi câmpinenilor?
Dr. Mihaela Petrovici: În primul rând, le urez un Crăciun fericit, cu multă sănătate, cu lumină în suflet, cu bucurie şi cu multă speranţă. Mi-aş dori ca locuitorii municipiului Câmpina să nu dispere şi să aibă încredere în viitor, fiind convinsă că lumina stelei care vesteşte Naşterea Mântuitorului, ne va lumina pe toţi şi ne va ajuta.
Carmen NEGREU