Editorial

De la hommo politicus cinstit, la zoo politicon corcit

Scurtă şi cuprinzătoare, precum sumarul unor idei principale creionate pe un caieţel tip vocabular din timpul lui Ceauşescu, aşa mi se pare a fi transpunerea în cuvinte scrise a părerii omului simplu despre un politician al zilelor noastre:  alegătorului îi lipseşte total încrederea; e convins că desemnarea candidaţilor pentru alegerile parlamentare se face în funcţie de interesele din sânul partidelor şi de influenţa financiară pe care unul sau altul o exercită; inevitabil va avea de ales, dintre două rele, răul mai mic; indiferent cine iese nu va urmări decât interesul personal; ţara o va duce rău şi poporul va lua o nouă ţeapă, una ascuţită proporţional cu asperităţile crizei prin care trecem, tot trecem…
De ce s-a ajuns aici? Din simplul fapt că politicianul nu mai ascultă vocea poporului, ci e apelabil vocal de stăpânii intereselor obscure. Adică omul politic a devenit un soi de potaie care, bine dresată, poate fi aruncată într-o bătălie politică din care, după ce iese cu succesul în dinţi, e cât se poate de uşor de întreţinut: cu mângâieri pe creştet şi conţinutul unor cuvinte scurte precum mită, şpagă…
Evident, pentru un zoo politicon corcit, conştiinciozitate, preofesionalism şi incoruptibilitate sunt mult mai greu de învăţat, chiar şi când ai urechile bine ciulite. Adrian RADULESCU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co