Editorial

De-ar fi şomajul meserie…

Aş aplauda clasa politică într-o singură situaţie – dacă şomajul ar fi meserie. Dacă în Prahova – judeţul acesta în care orgoliul industrializării e… orgoliu şi atât, în comparaţie cu trecutul -, nu am avea 30.000 de oameni fără locuri de muncă, ci 30.000 de angajaţi pe posturi nou generate de un magic program de stat, de adevărată reconversie socială.
Acum, prelucrătorul prin aşchiere taie frunză la câini, inginerul pierde vară, frezorul freacă menta la domiciliu. Asta e cu totul şi cu totul altceva, nu e măsura înţeleaptă a guvernanţilor, nu e progresul economic pe care ni-l doream cu toţii, nici expresia veleităţilor creatoare ale senatorilor şi deputaţilor, care au dărâmat sistemul de valori al gândacului de Colorado, ce credea că până şi paraziţii trebuie să muncească.
Deocamdată, însă, avem şomeri “de meserie” doar în Parlament – această societate cu răspundere foarte limitată – şi va mai trece, probabil, ceva timp, până când mulţi dintre noi, oamenii simpli, am putea prinde oricând un astfel de post de odihnă cu carte de muncă şi o sumedenie de sporuri.
Dar poate şi noi suntem vinovaţi, că nu ne-am adus aportul, în felul nostru, în punerea ţării pe calea progresului, vinovaţi că, oricât de mult am răbdat şi ne-am dorit un pas înainte, n-am tras câteva şuturi în fund aleşilor noştri. Aşa, măcar acum erau mai mulţi cu dosul roşu, apţi să deţină postul de babuin din fruntea Guvernului. La naiba! Doar omul se trage din maimuţă…Adrian RADULESCU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co