Daniel Telegescu: „Pentru mine, fotbalul a fost dragostea dintâi”

Daniel Telegescu s-a născut, în 1962, la Câmpina. Este absolvent al Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică din cadrul Universităţii „Spiru Haret” din Braşov şi are studii de specialitate ICSIM, în domeniul controalelor nedistructive. Actualmente, este director administrativ în cadrul unei firme de consultanţă. Din anul 2008, devine consilier în Consiliul Local Câmpina. La vremea respectivă, era înscris în PNDC, dar, ulterior, a trecut la PDL.
Reporter: Care a fost parcursul politic pe care l-aţi urmat?
Daniel Telegescu: Am intrat, iniţial, în APR, mai mult la insistenţele soacrei mele, care, probabil, a crezut în mine, intuind că aş avea ceva de zis. Mi-a plăcut, până la urmă, rămânând. În anul 2000, cred, a fost preluat de către PNL, unde am rămas până în 2005, când am trecut la PC. În 2007, în urma scandalului dintre Voiculescu şi cei din Prahova, am plecat mai mulţi în PNDC, înfiinţat imediat. De la sfârşitul anului 2008, prin desfiinţarea acestui partid, am trecut la PDL.
Reporter: Mai mult decât insistenţele soacrei, ce v-a determinat să intraţi în politică?
Daniel Telegescu: Nu pot spune chiar insistenţă… A încercat să mă atragă, reuşind acest lucru. Încet, am ajuns să iau lucrurile în serios. Credeam că, intrând în politică şi, mai ales, ajungând şi în administraţia locală, lucrurile se pot rezolva mult mai uşor. Intru în politică, vin cu ideile mele, se pun în practică şi toată lumea e mulţumită.
Reporter: Aţi reuşit să aveţi satisfacţia de a vă vedea concretizate ideile?
Daniel Telegescu: Am reuşit foarte puţin. Am avut o serie de proiecte, pe care le-am gândit singur, ca să zic aşa. Eu am crezut că sunt bune pentru cetăţean. Şi mă refer la acea parcare alternativă. Luni se parchează pe partea dreaptă, cum cobori înspre Calea Daciei, tocmai ca să se poată face curăţenie pe partea cealaltă. Am aplicat în zona mea de locuit, pentru că mă puteam implica mai mult, împreună cu colegul meu Sandu Gheorghe. Zona a fost spălată şi aranjată. Nu mai era praf, iar oamenii, în casele lor, puteau sta cu ferestrele deschise, ceea ce nu se întâmpla în restul oraşului. În altă ordine de idei, am încercat să schimb staţia de pe strada Orizontului, unde cetăţenii care locuiesc în blocul din dreptul acesteia sunt nemulţumiţi de mizeria şi gălăgia care se fac de către cei care aşteaptă microbuzul. Prima dată, a fost un proiect de desfiinţare a staţiei. Cu toate că a fost făcut cu legea în mână, s-a revenit, iar staţia există în continuare. Exista deja o hotărâre a Consiliului Local, tot din mandatul nostru, de înfiinţare a acestei staţii. A fost trecută în caietul de sarcini la Consiliul Judeţean. Astfel că nu se poate desfiinţa, până nu se termină perioada de contract cu firmele care tranzitează oraşul Câmpina. Voi iniţia un alt proiect pentru a o putea muta, undeva mai în spate, cu vreo 50-70 de metri. Mi-e jenă de cetăţeni, pentru că văd ce se întâmplă acolo. Câteodată, eşti legat de mâini şi de picioare şi nu poţi să faci tot ce ţi-ai dorit.
Reporter: Care ar fi cel mai important proiect pe care aţi reuşit să-l materializaţi?
Daniel Telegescu: Proiectul meu de suflet este intrarea Consiliului Local ca membru fondator al noului Fotbal Club Unirea Câmpina. A fost iniţiativa mea, la care au marşat şi consilierul Marian Nistor, şi domnul primar Horia Tiseanu. Dânsul a înţeles că nu facem jocul nimănui şi că un municipiu ca al nostru merită să aibă o echipă de fotbal. Pentru mine, fotbalul a fost dragostea dintâi. Am fost sportiv de performanţă, am jucat, la vremea respectivă, la Poiana Câmpina, ca pitic şi junior. Am ajuns la Metalul Câmpina, o perioadă am fost şi la IRA Câmpina, când erau prin divizia C. În armată, am jucat la Chimia Buzău, unde l-am avut antrenor pe regretatul Vigu, fostul jucător al Clubului Steaua. După armată, am jucat la Minerul Filipeşti, revenind acasă la Fulgerul PTTR. Apoi, dintr-un ghinion, mi-au cedat genunchii. Aveam 24 de ani. Am suportat o intervenţie chirurgicală foarte grea şi a trebuit să renunţ să mai joc. M-am apucat de arbitraj. Soţia vedea că sufăr şi mă tot îndemna să fac ceva în această privinţă. Şi iată că astăzi sunt managerul general al Clubului FC Unirea Câmpina.
Reporter: Cum v-aţi implicat în viaţa clubului?
Daniel Telegescu: În luna mai a acestui an, când am preluat echipa, aceasta avea un nivel mediu, ca să spun aşa. Se zbătea undeva, între locurile trei şi opt, în Liga A Prahova. În momentul de faţă, echipa este pe locul I. Am adus 15 jucători noi, din vechiul lot rămânând 3 sau 4. Am adus şi un antrenor nou, pe Costin Plăvache, şi ne-am apucat de lucru. În prima fază, am avut vreo 40 de jucători la selecţie, ajungând doar la 18, cu care, până acum, am avut numai victorii. Suntem pe primul loc, la o diferenţă confortabilă de locul doi, de 9 puncte, şi de 10 puncte faţă de locul trei. Trebuie să menţionez că, în echipa care conduce clubul, în afară de mine ca director general, mai sunt Mărgărit Ciubotaru, preşedintele clubului, şi Bogdaniel Mănescu, directorul sportiv. Cei doi au dublă calitate, pentru că sunt şi investitori, alături de un al treilea, Daniel Enescu. Lucrez cu toţi destul de bine. Partea financiară, în mare măsură, este asigurată de către Consiliul Local, salariile, primele, transportul pentru deplasare, baremurile de arbitraj şi observatori, medicul, securitatea şi paza. După acestea, urmează alte cheltuieli, care, la prima vedere, nu par mari, dar, până acum, ceilalţi investitori au dat până la 7-800 de milioane de lei în turul acestui campionat.
Reporter: Câţi bani a aprobat Consiliul Local Câmpina pentru clubul de fotbal?
Daniel Telegescu: A aprobat 1 miliard 800 de milioane de lei vechi. Consiliul poate prevedea banii în buget pentru anul calendaristic. Dacă vorbim de tur, acesta se dispută în anul calendaristic 2011, după care, pentru retur, intrăm în 2012. Va trebui să introducem în Consiliu un proiect de finanţare a clubului pentru anul următor.
Reporter: Vorbiţi-ne despre lucrările care s-au făcut la stadionul Rafinăriei.
Daniel Telegescu: Arată altfel stadionul. Mă bucur să-i spun Municipal Arena. Nu e al municipiului, este stadionul Rafinăriei. La ora actuală, s-a investit mult în acest stadion. Tribunele sunt dotate cu scaune din fibră de sticlă şi nu din plastic, aşa cum spun unii. Zilele acestea, se lucrează gardul de la intrare, pentru că arăta oribil, fiind foarte vechi. Se va monta o tribună oficială din termopan. A fost adusă, deja. Cabinele, magaziile, sala de protocol, cabinele arbitrilor arată altfel acum, după un anume standard. Unde trebuie să faci performanţă, trebuie neapărat şi îmbunătăţiri, mai ales că trebuie să intrăm la anul în divizia C. Oraşul acesta merită să aibă o echipă de divizia C! Astfel că şi cerinţele sunt altele. Ca să nu stăm la anul, să nu putem fi acceptaţi de către comisia de omologare, atunci ne-am gândit de pe acum şi am luat toate măsurile să avem un stadion de cel puţin divizia B. Noi avem contract de închiriere cu Rafinăria pentru stadion.
Reporter: Dacă tot investiţi, de ce nu-l cumpăraţi?
Daniel Telegescu: Au fost demersuri pentru cumpărarea lui, au fost discuţii. Rafinăria a înaintat un preţ extrem de mare, după părerea mea. Acolo nu poate fi decât teren de fotbal, conform Legii Sportului. Din punct de vedere economic, pentru Rafinărie este o povară, generând doar taxe şi impozite. Pentru noi, da, ceea ce cheltuim cu investiţiile se scade din chirie şi plătim doar utilităţile.
Reporter: Ce proiecte aveţi pentru viitor?
Daniel Telegescu: Fiecare consilier PDL răspunde de o anumită zonă din oraş, de anumite secţii de votare, ca să zic aşa. Am luat hotărârea să mergem, împreună cu colegii mei, în aceste zone, pentru a afla problemele celor care locuiesc în aceste zone şi pentru a putea prevedea în bugetul pe anul viitor, banii necesari rezolvării acestora.
Carmen NEGREU