Copiii din Breaza „Luptă” pentru gloria oraşului
De câţiva ani, în Breaza activează Clubul de Karate „Asagi”, condus de Adrian Manea. În cadrul acestuia, se antrenează copii cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani, reuşind performanţe deosebite. Nu mai departe de jumătatea lunii iunie, au participat la Campionatul Naţional de Karate Tradiţional de la Cluj-Napoca, obţinând o medalie de aur, la secţiunea kata individual, prin Antonia Oancea, care are doar 7 ani. Tot în cadrul acestui campionat, la aceeaşi secţiune, Robert Manta, de 12 ani, a primit medalia de argint. Echipele de enbu-mixt şi kata-sincron, formate din Raluca Constantin, Robert Manta, Ana Brezeanu şi Andreea Negoiţă au reuşit să obţină medalia de argint (12-13 ani). Locul al III-lea şi medalia de bronz au aparţinut aceleaşi echipe a Clubului „Asagi”, formată din Ilinca Şandru, Teodora Păun şi Antonia Oancea. Pentru necunoscători, enbu este o formă de luptă regizată, care pune în evidenţă mai multe elemente şi tehnici de karate.
Cum sunt recompensate şi recunoscute aceste performanţe de către Consiliul Local al oraşului căruia aceşti copii îi promovează numele pe alte meleaguri? De exemplu, în urma unor performanţe asemănătoare, anul trecut, li s-a dat celor medaliaţi o sumă totală de 1000 de lei, în condiţiile în care un kimono costă 120 de lei. Este mult sau puţin? Poate că o comparaţie făcută cu suma de 2 miliarde şi jumătate de lei (vechi) primiţi de către Clubul Sportiv „Tricolorul” de la acelaşi consiliu, lămureşte mai mult lucrurile. În cadrul acestui club, nu a rămas decât secţiunea de fotbal, o echipă de divizia B, renunţându-se la dansul sportiv şi karate.
Nemulţumirile antrenorului Adrian Manea ţin de faptul că cei 1000 de lei nu au fost împărţiţi la toţi cei 10 copii, dintr-un număr de 20, care alcătuiesc grupa de performanţă, ci doar celor medaliaţi. În viziunea antrenorului, care pune multă bază pe psihopedagogie, a recompensa întreaga grupă ar fi fost un gest ce i-ar fi unit şi mai mult pe micii karatişti. Se putea crea o solidaritate puternică, atât în pregătire, cât şi în concurs. La vârstele fragede pe care le au aceşti copii, recompensarea întregii grupe ar fi putut deveni relevantă asupra valorii şi desăvârşirii caracterului acestora. Antrenorul Adrian Manea chiar se simte vinovat, afirmând că: „Din păcate, nu am găsit inspiraţia, cuvintele, care să ajungă la sufletul şi mintea celor ce au acordat aceşti bani. Un ajutor material se doreşte a fi o recunoaştere a valorii acestor copii şi o bază de susţinere morală pentru consolidarea încrederii în propriile forţe.”
În momentul de faţă, antrenorul Adrian Manea şi echipa sa îşi concentrează toate forţele pentru a participa la Campionatul Naţional Fudokan din luna octombrie, de la Oradea, şi la Campionatul Mondial din noiembrie, de la Belgrad. Copiii se concentrează să execute foarte bine procedeele acestui sport adus la rang de artă. Pe de altă parte, antrenorul, împreună cu părinţii, trebuie să se concentreze şi asupra resurselor financiare proprii sau să găsească sponsori care să le oferă posibilitatea înscrierii la aceste campionate, plus asigurarea cazării şi a transportului.
Dacă nu vor reuşi să găsească aceste resurse financiare, se vor pierde în anonimatul în care pare a se complace şi administraţia locală, prin lipsa implicării în rezolvarea problemelor, o rezolvare ce poate influenţa benefic.Carmen NEGREU
