Actualitate

Colonel (r) Nicolae Gheorghe Bradu: „Gândul că puteai fi în locul celor morţi ne urmărea”

Colonelul Nicolae Gheorghe Bradu s-a născut la 7 mai 1924, în Basarabia și în anul 1943 s-a refugiat în România. Aventura sa militară a început în 1944, când a fost recrutat pentru stagiu militar, în cadrul Şcolii de Ofiţeri Rezervă de la Râmnicu-Vâlcea, în apropiere de Turnul Roşu. După 23 August ’44, după armistiţiul încheiat între armata română şi cea sovietică, s-au întors armele împotriva Germaniei și s-a dezlănțuit iadul pentru tânărul combatant.

Reporter: Cum a fost după întoarcerea armelor?

Col. N.G. Bradu: În noaptea de 25 august, a sosit o unitate militară română, în zona noastră. Atunci ne-au reperat unităţile germane, lansând câteva bombe, dar nu au reuşit să-şi atingă obiectivul. A doua zi, pe 26 august, armata noastră neavând trupe suficiente de genişti noi, cei care făceam şcoala militară la Turnu Roşu, am fost luaţi pe front alături de armata sovietică. Pe parcurs au avut loc lupte grele, în special în Brezoiu, Miercurea Sibiului, Sebeş şi Turda. Au fost lupte puternice, întrucât armata germană era foarte bine dotată şi nu voia să cedeze teritoriul.

Reporter: Ce aţi simţit în momentul când aţi aflat că veţi intra în luptă?

Col. N.G. Bradu: La vremea aceea fiind foarte tânăr, nu aveam decât vreo 20 de ani, nu prea simţeam teama. Nici nu ştiam, nu mă gândeam ce se va întâmpla în continuare. Totuşi, pe parcursul luptelor grele care s-au dat, zgomotul mare făcut de armamentul artileriei grele, de branduri, venit din ambele părţi, căzând mulţi dintre colegi de-ai mei, toate acestea mă înfiorau.

Reporter: Aţi avut parte de o confruntare directă cu inamicul, faţă în faţă?

Col. N.G. Bradu: Eu, ca genist, nu puteam să am parte de o astfel de confruntare. Doar infanteria poate duce o astfel de luptă. Noi suntem geniştii care rămânem în spate, care intervenim la repararea podurilor distruse, şosele, linii de cale ferată. Am avut şi situaţii când am fost nevoiţi să împiedicăm inamicul să înainteze, prin distrugerea anumitor poduri, pentru ca acesta să nu realizeze reparaţii şi să poată avansa spre un anumit obiectiv. Luptele de la Turda au fost foarte grele şi au durat un timp destul de îndelungat, din cauza faptului că nemţii au avut timp să se pregătească, să se mobilizeze mai bine cu armata lor. Cu toate acestea, trupele sovietice şi cele româneşti au putut să-i scoată de pe obiectiv şi să meargă mai departe.

Reporter: Ce anume v-a marcat cel mai mult în acele momente?

Col. N.G. Bradu: Da, într-adevăr pierderile omeneşti din rândul colegilor mei… A fost o experiență destul de traumatizantă, pentru că oricând puteam să fiu eu în locul lor. Între timp, venea Crucea Roşie cu brancardierii şi-i ridicau pe cei morţi dar şi pe cei răniţi, pentru a se încerca salvarea lor. Gândul că puteai fi în locul celor morţi ne urmărea, cred că pe toţi.

Reporter: Cum eraţi percepuţi de către localnicii pe care îi întâlneaţi în cale?

Col. N.G. Bradu: Erau, bineînţeles, de partea noastră. În timpul acela petrecut în luptă şi în anumite pauze, nu aveai timp nici să dormi, nici să mănânci. Localnicii ne-au ajutat mult, ne aduceau de mâncare. Noi aveam popota noastră, dar ea era mult în urmă iar masa se lua numai în timpul când încetau focurile atât din partea noastră cât şi din partea nemţilor.  Doar atunci aveai un moment de relaxare, când puteai mânca. În restul timpului era foarte greu, dar să ştiţi că toţi, pe unde am trecut noi, erau alături de noi, ridicându-ne moralul. Lucrul ăsta ne ajuta să înaintăm.

Reporter: Când v-a fost cel mai greu?

Col. N.G. Bradu: Când începea să bombardeze aviaţia noastră, a ruşilor sau a nemţilor, sau când artileria grea de munte şi brandurile trăgeau din ambele părţi. În astfel de momente, gândul fiecărui ostaş era să scape cu viaţă din acel iad, din acest război. Dar moartea era la orice secundă, în orice moment, asupra fiecăruia dintre noi.

Reporter: Până când aţi participat la aceste lupte?

Col. N.G. Bradu: În noiembrie ’44, la Turda a venit altă unitate mai bine pregătită, mai experimentată iar noi ne-am întors la unitate, unde am continuat încă trei luni, stagiul militar, apoi am fost lăsat la vatră cu gradul de locotenent. În 1945 m-am înscris la Facultatea de Electroenergetică de la Bucureşti. După facultate, ca inginer, am fost repartizat la Întreprinderea de Reţele Ploieşti, cu sediul în Câmpina. Următoarele grade pe care le-am primit au fost date în urma concentrărilor, fie de o lună, două, trei. Gradele următoare au fost de locotenent-major, căpitan, maior, locotenent-colonel. Gradul de colonel l-am primit fără să fiu concentrat, în urma avansării în grad a ofiţerilor activi. Am rămas cu acest grad de inginer- colonel, veteran de război. Între timp, ni s-a dat în baza legii 44/94 şi legitimaţia de veteran de război şi totodată în 1997, am primit şi brevetul cu medalia comemorativă a celui de Al Doilea Război Mondial 1941-1945.

Reporter: Primiţi indemnizaţie de veteran, pe lângă pensia de limită de vârstă, doar 250 de lei. Cum comentaţi această sumă modică?

Col. N.G. Bradu: E o discordanţă între noi, veteranii, şi cei care au participat la Revoluţia din ’89. Cei care au certificate de revoluţionari au mult mai multe drepturi, privilegii, decât noi, veteranii care am participat la război. Astea-s legile!     

Reporter: În urma experienţelor dvs. de viaţă, mai ales a perioadei trăite în război, ce mesaj le-aţi adresa actualilor guvernanţi?

Col. N.G. Bradu: Fiind veteran de război, un articol dintr-o lege, spune că medicamentele pentru aceştia, sunt gratis. Am beneficiat de acest lucru doar vreo doi-trei ani, după care au început să ne ia într-un cuantum destul de mare, diferenţa de gratuitate şi preţul medicamentului.
Chiar cu anumite privilegii date de statutul de veteran, e greu. Le-aş transmite următorul mesaj: nu e bine să se lege de pensii, indiferent de felul acestora. Acesta e un drept câştigat de fiecare prin munca sa! Ar trebui să ţină cont că vârstnicii, în afara unor plăţi curente către stat, utilităţi, hrană, au nevoie şi de medicamente şi tratamente. Carmen NEGREU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co