Sub tot mai puternicele influenţe vest-europene, începutul de secol XX aduce cu sine în ţara noastră o mare schimbare a gustului românilor pentru arhitectură. Putem afirma că faţa României s-a schimbat în această perioadă şi datorită arhitecturii promovate de nume de referinţă precum Ion Mincu, Toma Socolescu, Duiliu Marcu, Grigore Cerchez, Horia Creangă sau Petre Antonescu. Aceşti mari arhitecţi reprezintă mâinile care au desenat atunci România modernă de azi. Şi cum Sinaia funcţiona la acea dată ca o ”capitală de vară” a ţării, regăsim numele acestor mari arhitecţi pe multe dintre vechile clădiri ale celebrei staţiuni turistice.
Duiliu Marcu (1885-1966) este arhitect, profesor şi teoretician, planificator urban, preşedinte al Uniunii Arhitecţilor (1952-1966) şi începând din anul 1943, membru titular al Academiei Române. Studiază arhitectura la Academia de Arhitectură Bucureşti, unde îşi încheie studiile în 1906 şi mai apoi la Beaux-Arts în Paris până în 1912. Construcţiile lui de început sunt sub influenţa academismului francez, cochetează apoi cu stilul neo-românesc ”la modă” pentru ca după 1930 să se înscrie ferm pe linia curentului modern care dezvoltă o arhitectură practică, funcţională, caracterizată prin forme şi volume simple şi printr-un echilibru ferm între orizontal şi verticalitate.
Considerat ca fiind, alături de Horia Creangă un adevărat ”creator de şcoală” şi devenit arhitectul favorit al Regelul Carol al II-lea, ale cărui proiecte legate de Bucureşti le-a susţinut, Duiliu Marcu este autorul unui număr impresionant de locuinţe, construcţii industriale, clădiri publice monumentale, dintre care le enumăr doar pe cele mai cunoscute: Biblioteca Academiei Române, Palatul Victoria, Academia Militară, Hotelul Athenee Palace sau clădirea Consiliului de Miniştrii din Bucureşti.
În anul 1936, Direcţia Generala CFR hotărăşte construirea a două gări speciale, una dintre ele la Bucureşti (Băneasa) iar cealaltă la Sinaia, noua Gara Regală, ce urma să ia locul celei vechi devenită neîncăpătoare. Noua gară se compune dintr-un corp principal şi un corp de gardă, legate printr-un portic cu arcade de 80 m lungime şi o remiză pentru automotoare şi trenuri ministeriale special.

Construcţia cubistă masivă, acoperită cu olane, cu arcade impunătoare placate cu piatră, este cea mai importantă clădire realizată de Duiliul Marcu la Sinaia, dar nu şi singura. Pe o sumară listă, mai putem adăuga: ”casa cu farfurii” situată chiar peste drum de Mănăstirea Sinaia, o locuinţă denumită astfel datorită brâului decorativ din vase ceramice divers colorate plasat imediat sub streaşină, ”Vila Bebe” (Crăiţa) din Cumpătu, o modestă casă de vacanţă de doar 76 mp, dovada faptului că un mare arhitect poate rămâne mare şi atunci când concepe lucruri mici, dar şi cele 7 posturi electrice de transformare împrăştiate pe întreg teritoriul Sinaiei: (3 în parcul central, unul la intrarea spre Peleş, unul lângă Mănăstire, unul în zona Hotelului Internaţional şi ultimul pe Cumpătu).
Toate aceste construcţii sunt realizate în întregime din piatră brută decorată cu elemente discrete de piatra cioplită (ancadramente, brâuri, cornişe) şi toate propun soluţii inedite de încadrare în cadrul natural şi de îmbinare cu structuri decorative de lemn, fie ele cu forme tradiţionale sau moderne.
Prezenţa mai multor clădiri proiectate de un arhitect celebru cum este Antoni Gaudi într-un oraş turistic precum Barcelona, a constituit suportul unui model de turism cultural specializat care, împreună cu centrul de artă modernă Myro sau cu atelierul lui Picasso, atrag milioane de turişti în orice anotimp al fiecărui an. În Sinaia zac fără a fi puse în valoare construcţii realizate de arhitecţi români celebrii precum Ion Mincu, Toma Socolescu, Paul Smărăndescu, Duiliu Marcu sau Petre Antonescu, multe dintre ele fără a deţine încă statutul de monument istoric, împreună cu multe alte clădiri în care au locuit personalităţi politice sau culturale de seamă ale acestei ţări. Ignorăm patrimoniul Sinaiei şi nu ne preocupăm să punem în valoare bogăţia ei culturală, ştim în schimb să ne văităm că în staţiune nu vin destui turişti! arh. Nicolae Dan MANEA