Invatamant

Aparenţele înşeală – O şcoală… etalon

IMG_3684Pentru învăţământul câmpinean, Şcoala Centrală Câmpina (fostă nr. 2) este visul oricărui alt aşezământ, în care să înveţe copiii carte, în care să aibă parte de profesori şi învăţători competenţi, în care să beneficieze de condiţii civilizate, moderne, pentru educaţie.
Directorul şcolii, Nicolae Necula, este destul de mulţumit de situaţia actuală, în ceea ce priveşte aspectul şi dotările deja existente. Totuşi, speră că va fi pe deplin satisfăcut în momentul în care vor exista mai multe calculatoare, o conectare la internet, mobilier pentru un amfiteatru. După cum afirmă directorul Nicolae Necula, în ultimul timp, părinţii copiilor optează pentru această şcoală nu doar pentru condiţiile deosebite, ci şi pentru competenţa cadrelor didactice. Cu toate acestea, numărul de copii înscrişi în clasa I anul acesta a fost mai mic decât în anul trecut, când media pe clase a fost de 28 de elevi. Anul acesta s-au înscris doar 61 de copii, media fiind în jur de 20 de elevi pe clasă, din cele trei existente. Directorul Nicolae Necula motivează acest fenomen, declarând că: „Am fost în situaţia în care, la doi învăţători de clasa I, noi aveam nominalizaţi, în sensul că un cadru didactic a ieşit la pensie, iar celălalt cadru didactic se află într-un concediu prelungit fără plată, neavând siguranţa întoarcerii la post. Are dreptul, o dată la 10 ani, conform legii, la 1 an de concediu fără plată. Acum este plecată pentru o reîntregire a familiei, undeva, în străinătate. Soţul lucrează acolo şi, fiind şi tineri, mai bine să stea împreună, pentru binele lor, cât timp se realizează. Şi probabil că se vor întoarce… Statutul de titular nu îl ia nimeni. Angajarea în învăţământ este pe perioadă nedeterminată. În situaţia în care se solicită un concediu fără plată, nu-şi pierde titulatura, postul rămâne rezervat şi beneficiază de prevederile legii. Între timp, postul este ocupat prin suplinire, detaşare. Revenind la numărul de copii înscrişi anul acesta, am avut, iniţial, un număr de 64. A existat o fluctuaţie, unii au mai plecat în străinătate, pentru că a fost o perioadă nesigură pentru anumiţi părinţi. Acum avem 61 de copii.”
Revenind la media de 20 de copii pe clasă, ar trebui să se înţeleagă faptul că sunt două clase cu câte 20 de copii şi una cu 21 de copii. Numai că, în momentul de faţă, există o clasă cu 21 de elevi, una cu 25 de elevi şi una cu doar 15 elevi. Directorul Nicolae Necula precizează: „Diferenţa este variată şi în funcţie de preferinţele copilului. Legea spune că se pot înscrie maximum 25 de copii şi minim 10. Deci, aici este un număr care variază, respectând, bineînţeles, şi opţiunea părinţilor. Opţiunea, în general, se formează în afara şcolii şi nu în interior, pentru că noi între noi ar trebui să fim corecţi, să trăim într-un colectiv, să fim uniţi. Şi, până la urmă, părintele, când îşi face opţiune, trebuie să ştie să şi-o asume.”

Etalon sau falsă „poleială”?
Şi totuşi, dincolo de aspectul aproape avangardist al clădirii şcolii, dincolo de condiţiile minunate care se găsesc aici, dincolo de grupul competent de cadre didactice, dincolo de glasurile copiilor îmbrăcaţi în uniforme frumoase, e drept, dar cam scumpe, lucrurile par a se desfăşura într-un oarecare „clocot”.
Într-un memoriu adresat atât Inspectoratului Şcolar Prahova, cât şi redacţiei ziarului, învăţătoarea Lidia Sabo prezintă o cu totul altă situaţie legată de modul în care se fac înscrierile pentru cei mici. Învăţătoarea Lidia Sabo predă din 1989. Din 1993 se mută prin concurs, de la liceul teoretic din Azuga, la şcoala generală nr.4 din Ploieşti „Elena Doamna”, iar în 1997 se transferă în urma căsătoriei, la Şcoala Generală nr.2, devenită, între timp, Şcoala Centrală. Are gradul didactic I, a absolvit facultatea de Psihologie-Pedagogie în 2007 şi masterat în „Consiliere psihologică şi educaţională”, în 2009. Iată ce povesteşte Lidia Sabo: „În ziua de vineri, 11.09.2009, dl. director Nicolae Necula mi-a prezentat o listă din care am avut neplăcuta surpriză să constat faptul că la clasa pe care o conduc, au fost repartizaţi numai 16 elevi, din totalul de 62 înscrişi. Întrebând de ce s-a ajuns la această situaţie, am primit un răspuns ambiguu: Ce să-ţi fac, nu eşti cunoscută în oraş! Nu am mai avut nici o replică, având în vedere faptul că, la celelalte clase paralele, respectiv I B şi I C, au venit în şcoală învăţătoare noi, d-na Pescaru Ştefania, care este titularizată anul acesta şi care nu a lucrat niciodată în Câmpina şi d-na Zăvoianu Rodica, detaşată de la şcoala „B. P. Hasdeu” Câmpina, prima primind un efectiv de 21 de elevi, iar cea de a doua un număr de 25 de elevi. Am prezentat domnului director această situaţie, dar nu s-a luat nici o măsură în acest sens. Ca urmare, în data de 14.09.2009, am avut surpriza să constat că, de fapt, nu am în clasă decât 15 elevi. La consfătuirile învăţătorilor, s-a atras atenţia de mai multe ori de către inspectorii de specialitate cu privire la faptul că este indicat ca să existe un echilibru între clasele paralele, lucru pe care conducerea şcolii nu-l respectă. În această instituţie, acest lucru nu s-a respectat niciodată, de când îmi desfăşor activitatea, făcându-se o clasă de VIP-uri şi  altele de „ceilalţi”. Precizez faptul că, la înscrierea elevilor în cadrul şcolii, respectiv în luna martie 2009, nu s-au cerut părinţilor opţiuni cu privire la clasa la care vor să se înscrie copiii, acest lucru făcându-se în luna septembrie, ocazie cu care atât secretara, cât şi soţia directorului (învăţătoare în aceeaşi şcoală, n.r.) au avut grijă să-i orienteze pe aceştia către celelalte clase, lucru atât văzut de mine, cât şi relatat de unii părinţi.” În urma memoriului trimis de către Lidia Sabo către Inspectoratul Şcolar, în care a relatat aceste probleme, în şcoală a venit un inspector care nu prea a avut ce să facă. Directorul Nicolae Necula se bazează, în atitudinea sa faţă de Lidia Sabo, pe opţiunile părinţilor (dar refuză cu îndârjire să i le prezinte şi Lidiei Sabo),  mai mult sau mai puţin influenţaţi de către secretară sau soţia sa. Unii chiar se întreabă cine conduce, de fapt, această şcoală.
Pentru cine încă nu ştie, clasă de VIP-uri înseamnă o clasă cu copii ai căror părinţi au o situaţie materială…consistentă. Adică, în momentul înscrierii la o şcoală, copiii sunt priviţi după contul în bancă al părinţilor? Oare de ce? În 2007-2008, uniformele au costat 160 de lei. Anul acesta, uniformele pentru băieţi au costat 235 lei, iar pentru fete, 300 lei. La preţurile acestea, cu siguranţă că firma care a avut contractul nu prea suferă de criză financiară.
Cine este învăţător şi cine este părinte cunoaşte aceste lucruri, general valabile, cam în toate şcolile.
Sau un alt aspect, deloc de neglijat, ce ţine de psihopedagogie, cu efecte emoţionale asupra copiilor, este schimbarea învăţătorului după un an, doi sau trei ani, din diverse motive… legale. O astfel de situaţie este creată chiar de învăţătoarea despre care directorul Nicolae Necula spunea că este titulară, dar a plecat în străinătate pentru „reîntregirea familiei şi ca să se realizeze”. A pierdut din vedere să precizeze că este vorba de nepoata domniei sale, Violeta Tudorache, plecată în Anglia. Se pare că e o trăsătură de familie această „reîntregire”, ba în şcoală, ba prin… Regatul Unit. În urmă cu 4 ani, Violeta Tudorache a primit o clasa I, după care  a intrat în concediu de creştere pentru copil, apoi concediu fără plată pentru „reîntregire şi realizare”, apoi din nou, concediu de creştere pentru copil, care se va naşte în Anglia. Elevii au fost preluaţi de un suplinitor, i-a mai ţinut locul mătuşa şi tot aşa. Practic, copiii au avut în această perioadă, cinci dascăli. Nu este nimic ilegal. Acesta este sistemul de învăţământ. Cât se ţine cont de copii, mai puţin contează.
Şcoala Centrală Câmpina, o şcoală etalon sau o şcoală oarecare, cu probleme de mentalitate şi atitudine, într-un sistem haotic de învăţământ, în stil românesc?Carmen NEGREU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co