Stai în Ploieşti, eşti ziarist, n-ai inspiraţie şi într-o zi nu ştii despre ce să scrii? Poluarea este un subiect care a trecut proba temporalităţii, prin permanenta sa actualitate. Şi prin plămânii noştri, bineînţeles.
Oricât ar părea de banal, este mereu urmărit de semenii care înţeleg din ce în ce mai bine diferenţa dintre existenţă şi supravieţuire. Iar dacă nu ai a aduce în prim-planul cotidianului un eveniment nociv, atunci ai nevoie doar de puţină imaginaţie, pentru a arcui o întrebare, între două evacuări cu ceva sulf în coada stufoasei formule chimice. De exemplu: cine poluează mai mult, rafinăriile sau politicienii nerafinaţi din administraţie? Aveţi dreptate, nu e o mostră izvorâtă din „piroliza” gândirii individuale, dar poate fi un joc al minţii în care se ia o idee ieşită pe coşul ultimelor trei poluări de săptămâna trecută, se pune într-un pahar Berzelius, împreună cu acţiunile Gărzii de Mediu şi Agenţiei pentru Protecţia Mediului Prahova şi se amestecă până se obţine un precipitat suficient de gelatinos astfel încât să se mânjească peste cavitatea expresională toţi factorii de decizie. Și ce emanaţii! Ce miros! Domnilor, mai bine trăgeaţi o băşină, zău aşa!

Avem aparate de măsurat, dar nu şi măsurători; avem poluare, nu şi poluatori; avem agenţie de protecţie, dar nu suntem protejaţi. În aceste condiţii, ce pot face eu, agentul respirator? Să plantez un brad, să ud o floare, iar la alegeri să trag încă o dată, tare, aer în piept şi să votez… fotosinteza. Ce-ai mă, eşti copac?  Adrian RADULESCU