Actualitate

Alexandru Cazan: „Am avut marea şansă a vieţii unui om: cea de a face ce-i place!”

Alexandru Cazan, maior în rezervă, s-a născut în 1955, în satul Bentu, judeţul Buzău, din părinţii Onica şi Gheorghiţă Cazan. A absolvit Şcoala Militară de Muzică din Bucureşti, cu gradul de sergent major, urmând mai departe Şcoala de Ofiţeri de Muzică, apoi Facultatea de Muzică din cadrul Universității „Spiru Haret” Bucureşti. Din anul 2004, este directorul Casei de Cultură Breaza, actualmente Centrul Cultural „Ion Manolescu”, şi dirijor al fanfarei Consiliului Judeţean Prahova.

Reporter: Ce anume v-a îndemnat să vă îndreptaţi către muzică?

Alexandru Cazan: M-am simţit atras de muzică, de mic copil, fiind influenţat de către tatăl meu, care cânta la fluier, muzicuţă sau vocal la reuniunile de familie, unde i se alătura, uneori, şi mama, fie-le ţărâna uşoară! Legătura mea cu acordeonul, care m-a propulsat spre această traiectorie precisă, a fost… o bicicletă. Într-o zi, lăutarul satului, având nevoie de un mijloc de deplasare, l-a rugat pe tata să-i împrumute bicicleta, lăsându-i, în schimb, obiectul lui cel mai de preţ: acordeonul. Mânat de curiozitate şi de un talent nativ, chiar în seara cu pricina, a reuşit să dezlege câte ceva din tainele acestui instrument. Aşa a pătruns în viaţa noastră acordeonul şi a devenit şi pentru mine o tentaţie. Primul cântec pe care l-am învăţat a fost „Grâuşor din Bărăgan”, pe care nu am să pot să-l uit vreodată şi care avea să simbolizeze sămânţa roditoare a viitoarei mele profesii.

Reporter: Cum aţi ajuns să lucraţi în cadrul armatei?

Alexandru Cazan: Am absolvit Şcoala Militară de Muzică de cinci ani, în Bucureşti, în anul 1975, cu gradul de sergent major instrumentist: trompeta pentru fanfară, acordeon şi pian pentru orchestră, fiind repartizat la fanfara Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, unde am activat până în anul 1983. Perioada 1983-1986 a reprezentat frecventarea cursurilor Şcolii Militare de Muzică, Ciclul Ofiţeri, absolvită cu specialitatea Dirijor Fanfară şi Cor. Această categorie de armă, Muzici Militare, era, pe timpul respectiv, una rară. Acum este aproape inexistentă. Atunci erau, în toată ţara, cam o sută de muzici militare, o fanfară în fiecare garnizoană. Pentru fiecare fanfară, constituită din 15-20 de instrumentişti, era nevoie de un dirijor. Concursul pentru postul de dirijor la una dintre formaţiile de fanfară din ţară se ţinea din trei în trei ani, fiind o ţintă greu de atins. Pentru mine, era un vis de când am păşit în curtea acestei instituţii. Cu multă muncă şi ambiţie, dar şi ajutat de Dumnezeu, am reuşit să-l îndeplinesc.

Reporter: Cum aţi ajuns să deţineţi funcţia de director al Casei de Cultură din Breaza?

Alexandru Cazan: Viaţa militară s-a terminat, la un moment dat. A început în ’75, cu gradul de sergent major, şi s-a terminat în 2001, cu gradul de maior, în condiţiile în care abia începeau restructurările, care tocmai s-au încheiat în anul curent. La numai un an de zile de la avansarea la gradul de maior, condiţiile reorganizării armatei române nu-mi mai permiteau rămânerea în structurile acesteia, situaţie în care am acceptat trecerea în rezervă. Pentru mine, a fost o lovitură grea, pe care am depăşit-o, însă, în momentul în care am fost declarat admis la concursul organizat pentru ocuparea postului de Director al Casei de Cultură „Ion Manolescu” din Breaza, în februarie 2004.

Reporter: Cum aţi perceput trecerea de la regimul cazon, la viaţa culturală a Brezei, având această calitate?

Alexandru Cazan: Cred că nu mi-a fost greu. Vorbesc sincer şi revin la această manieră de exprimare, că nu mi-a fost greu, pentru că nu îmi amintesc ceva care să mă pună într-o imposibilitate de a spune: asta nu pot s-o fac! Bineînţeles, asta dacă vorbim din punct de vedere al organizării, pentru că financiar sunt destule lucruri la care trebuie să renunţi. Dacă, la liceul militar, organizam acţiunile culturale din cadrul unei instituţii, unei unităţi militare, într-un cadru restrâns, venind aici, am extins ceea ce făceam acolo, la nivelul întregului oraş. Astfel că, au apărut alte satisfacţii. Reverberaţiile au ajuns repede în tot judeţul. La Consiliul Judeţean, s-a aflat că este director la Casa de Cultură fostul dirijor al fanfarei Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza. Acolo, existând o fanfară, constituită tot din cadre militare în rezervă, Consiliului Judeţean, în subordinea căruia se află Centrul Cultural Breaza, mi-a dat această sarcină de a o dirija. Sarcină? A fost cea mai mare bucurie, pentru mine! Dacă, la un moment dat, am crezut că închei un capitol al vieţii mele, în ceea ce priveşte cariera muzicală din armată, prin trecerea în rezervă, atunci mi-am spus că am o stea norocoasă, care mă menţine pe aceeaşi orbită. Deci, pot spune că nu am ieşit la pensie din punct de vedere al pregătirii profesionale, chiar am aprofundat-o. Am avut în viaţa mea marea şansă de a face ceea ce mi-a plăcut: muzică cu toate tangenţele ei. Eu îmi împletesc, în mod fericit, pasiunea cu meseria!

Reporter: Nu aţi avut niciodată insatisfacţii?

Alexandru Cazan: Nu-mi amintesc! Poate par absurd sau nerealist, dar nu am avut, profesional vorbind.
Reporter: Cum vă percep brezenii, ca om ce le aduce cântecul, frumosul, aproape de ei?

Alexandru Cazan: Pot spune că am o anume recunoaştere. Este un lucru foarte important pentru mine. Mi-au spus mulţi că sunt omul potrivit la locul potrivit. Când am auzit prima oară acest lucru, nu l-am luat în seamă. A doua oară, auzită această vorbă, mi-am dat seama că este într-adevăr o apreciere care mă onorează dar mă şi obligă.

Reporter: Privind lucrurile în ansamblu, prin prisma greutăţilor de zi cu zi, mai are chemare brezeanul către cultură, în general?

Alexandru Cazan: Am optat întotdeauna pentru organizarea de acţiuni pentru copii: dansuri populare, moderne, instrumente muzicale, broderii, etc. Îmi place să aud chiote de copii pe holurile instituţiei, atâta timp cât există freamăt, există activitate. Asta înseamnă cu siguranţă că brezenilor le place ceea ce se întâmplă aici. Şi, în măsura posibilităţilor financiare, ei apreciază fiecare spectacol, fiecare manifestare care le aduce un strop de frumos şi bucurie în suflet! Carmen NEGREU

Imobiliare Valea Prahovei
To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co