„Poteca Hoţilor”, un vechi traseu din Bucegi
Deşi sunt multe trasee turistice aduse în atenţia celor care preferă să străbată muntele la pas, sunt şi altele care au figurat acum multe decenii pe primele hărţi turistice şi care, în prezent, nu se mai regăsesc pe cele actuale.
Motivul pentru care acestea nu mai sunt „turistice” este unul simplu. Fie oamenii care le-au marcat nu mai sunt printre noi, fie timpul şi-a pus amprenta, în sensul că marcajele nu se mai păstrează, iar altcineva nu mai are cine să le refacă. Cu toate că au fost iniţiative de remarcare a unor trasee pierdute în ultimul deceniu, acestea nu au putut fi duse la bun sfârşit, întrucât este nevoie de bani, pentru vopsea în principal.
Ar fi foarte util dacă autorităţile de pe Valea Prahovei ar include pe lista de priorităţi şi remarcarea unor trasee fie ele uitate, fie circulate periodic. Sumele alocate pentru astfel de activităţi ar fi insignifiante, în raport cu bugetul unei primării dintr-o staţiune montană.
Tendinţa tot mai prezentă de ocupare a unor suprafeţe din zona montană în scopul desfăşurării unor proiecte de interes general este în ascensiune, iar o dezvoltare turistică normală trebuie să ţină cont şi de traseele turistice şi, implicit, de întreţinerea acestora.
Vechile poteci…
Cunoscut sub denumirea de „Drumul Hoţilor” sau „Poteca Hoţilor”, vechiul traseu marcat ce lega Posada de Sinaia zace astăzi într-o uitare totală. Cei care au efectuat prima marcare, deceniile trecute, au urmărit mare parte din fosta potecă haiducească, astfel că, în acele timpuri, respectivul traseu reconstituia o bună parte dintr-un traseu de circa 200 de ani.
În zilele noastre, se porneşte din localitatea Posada şi drumul cu greu poate fi parcurs, în întregime, într-o singură zi. Faptul că poteca suie şi coboară în repetate rânduri, ocoleşte unele muchii, traversează diverse intersecţii de poteci de animale, face ca, psihic, să oboseşti în cinci-şase ore. Un minut dacă nu eşti atent, te poţi pierde în imensitatea pădurilor cuprinse între DN1 şi DN 71 Sinaia-Târgovişte. În reconstituirea traseului, atât eu, cât şi alţi prieteni, am pierdut aşa-zisa potecă de multe ori, o dată am ieşit chiar pe la Popasul de la Valea Muschiului, la câţiva kilometri de localitatea Moroieni.
Fixarea reperelor e importantă
Reconstituirea vechii potecii haiduceşti a durat şi a fost nevoie de circa cinci ieşiri prin acea zonă. Drept dovadă că acel traseu a devenit, în principal, unul de orientare este şi prezenţa, în câteva locuri, a unor marcaje puţin vizibile, realizate la o mică distanţă unele de altele. Ironia a constat în faptul că întregul traseu a fost realizat nu pe vreme bună, când este mai uşor să fixezi repere, ci pe ceaţă, de nu se vedea decât pe zece metri împrejur, şi pe ploaie.
Una dintre cele mai dificile porţiuni ale traseului era sub Colţii lui Barbeş, segment cuprins între pârâul Izvorul Dorului şi Drumul de Vară. În urma unor cereri personale adresate Primăriei Sinaia şi Consiliului Judeţean Prahova, primarul Vlad Oprea a dispus remarcarea segmentului menţionat, iniţiativă desfăşurată cu promptitudine de către membrii echipei Salvamont Sinaia. Chiar dacă va mai dura, poate, un an sau doi, acest traseu vechi, readus în circuitul turistic de oamenii ce au dorit ca trecutul istoric să nu se uite, va fi, până la urmă, remarcat în totalitate. Un cunoscut om al muntelui, care a ţinut neapărat să parcurgă poteca, a declarat că a mers 30 de ani pe munte şi nu crede că există un traseu mai complex ca acesta, deosebit de dificil, întortocheat, care îţi testează limita mentalului.Adrian CIORBA
