Cultura

Alin Ciupală: „Oraşul Câmpina era supranumit oraşul florilor” (III)

Alin Ciupală este un câmpinean cunoscut, fost profesor de istorie şi muzeograf la muzeul Doftana şi castelul Peleş. Acum este pensionar, totodată un cetăţean respectabil al municipiului Câmpina, aşa cum este cunoscut de o viaţă. Retras în casa sa de pe o străduţă liniştită, înconjurat de obiecte de artă, fiind un mare colecţionar, deapănă amintiri inedite despre oraşul de altădată. Aşezat pe bancă, în grădina sa, ce pare desprinsă din sălbăticia naturii, dar aranjată cu multă trudă, Alin Ciupală te poate întoarce în vremurile de altădată, când stai şi îi asculţi poveştile despre oamenii vremurilor trecute şi locurile unde a lucrat. Bun narator şi fin observator al locurilor şi naturii umane, Alin Ciupală te face să descoperi o lume apusă, dar totuşi prezentă în istoria Câmpinei.

Reporter: Rămăsesem cu povestea la perioada când începuseră oamenii să fugă din ţară.
Alin Ciupală: Da… Din Câmpina, prima care a reuşit să fugă la Paris a fost Adriana Honet. Era o mare sportivă, în lotul naţional de volei. S-a căsătorit, devenind mama celebrului tenisman, care l-a urmat pe Ilie Năstase – au şi concurat – Cedric Pioline. După Adriana a fugit un bun prieten de-al meu, Nelu Filcea, un băiat foarte dezgheţat, Părinţii lui au avut prăvălia aceea care acum se numeşte Bolta Rece şi în care aproape că nu au putut să locuiască. Când au terminat-o, le-au şi naţionalizat-o. S-au chinuit să locuiască patru persoane, într-o singură cameră, undeva pe Maramureş. Când au început excursiile spre Istanbul, a plecat şi Nelu Filcea. El a rămas acolo, apoi a plecat mai departe în America, la New York, reuşind să-şi facă o situaţie foarte bună.

Reporter: Care anume locuri din Câmpina v-au atras atenţia prin ceva inedit?
Alin Ciupală: În Câmpina se petrece un mic miracol, dar trece neobservat! Parohia de la Slobozia este un loc chiar miraculos! Părintele de acolo are un har deosebit. Eu nu sunt un om foarte credincios, dar ce se întâmplă la părintele Moga este ceva cu totul de excepţie. A pornit de la zero, nefiind acolo decât străvechea biserică a schitului Slobozia, metocul mănăstirii Sinaia. În incinta aceea, cu o arhitectă de excepţie, Livia Câlţi, care a luat premiul naţional pentru arhitectură, pentru complexul de la Slobozia, a ridicat o biserică brâncovenească, cu elemente moderne. Pictura o face cel mai mare pictor de biserici din ţară, Grigore Popescu. Este o pictură cu totul de excepţie. Parcul de acolo este, în cea mai mare parte, făcut de părinte cu mâna lui şi cu o echipă de oameni care s-a ataşat de parohie. E vorba de doctorul Gavrilescu – căruia i-au trecut prin mână vagoane de cărămidă -, domnul Roşculeţ, domnul inginer Purdel… Sunt mulţi! Preotul are câţiva colaboratori care la prima chemare a sa răspund şi muncesc cot la cot cu el. Pe lângă acest centru de adevărată religie ortodoxă, care respectă toate canoanele, însă, fără vreo exagerare habotnică, părintele a făcut şi un mare centru de cultură, pe care, din păcate, câmpinenii nu-l prea frecventează. Se duc mai mult cei care sunt ataşaţi de parohie. Trebuie să menţionez că aici se fac nişte conferinţe susţinute de către personalităţile numărul unu ale vieţii culturale româneşti. A venit Andrei Pleşu, apoi marele fizician, care s-a stabilit la Paris, Basarab Nicolescu şi mulţi alţii. Uneori, părintele are obligaţia să păstreze o anumită discreţie. Şi firea sa este aşa, fiind un om foarte discret şi modest.

Reporter: Se spune că a fost vizitat chiar de Regele Mihai. Este adevărat?
Alin Ciupală: Da, aşa e. Se ştie că nu iese în public, dar a venit şi a asistat la o liturghie, în urmă cu vreo cinci ani. Sunt amintiri frumoase, cu familia regală la Câmpina. Toţi cei patru Regi au trecut prin Câmpina, cu diferite ocazii. Mergând spre Sinaia, s-a oprit la Câmpina. Atunci a vizitat şi salinele din Telega şi l-a îngrozit închisoarea oribilă care era lângă saline. Mai târziu, cu cel mai bun colaborator pe care l-a avut, bătrânul boier moldovean Lascăr Catargiu, au lansau un proiect pentru închisori, prin care deţinuţii să nu fie trataţi ca animalele şi să se încerce o reeducare a acestora. Astfel, a făcut trei închisori după un model belgian. Avea multe afinităţi cu Belgia. Ni se spunea Belgia Orientului. Închisorile s-au construit la Galaţi, la Doftana şi la Craiova. Cum spuneam, după ce regele a vizitat Telega, şi-a încheiat vizita la Meliceşti. E un sat frumos, unde ţăranii au tăiat un juncan şi au servit masa cu domnitorul. Încântat de frumuseţea locului, ar fi vrut să cumpere moşia, ei fiind atunci ţărani liberi, pentru că se gândea să-şi facă o reşedinţă. Numai că ţăranii nu au acceptat să vândă terenul. Dar, să vă spun o altă poveste. Urmaşul lui Carol I, Ferdinand, a avut o peripeţie foarte amuzantă prin Câmpina. Regele Ferdinand, ca şi nepotul său Mihai, avea pasiune pentru maşini. Era epoca acelor maşini elegante, cu aripile care se prelungeau cu o treaptă în faţa uşilor. Ferdinand, care conducea maşina,  venea cu aghiotantul său, generalul Balif, tatăl unei foarte cunoscute profesoare de istorie din Câmpina, doamna Baldovin. La răscrucea actualului bulevard Carol I, cu Calea Doftanei, tot timpul se afla un sergent de stradă, care dirija circulaţia. Venind dinspre Sinaia, Ferdinand a observat că e pe cale de a rămâne fără benzină. Au tras maşina lângă acel sergent, întrebându-l dacă ştie un loc unde să poată alimenta. Sergentul, impresionat de uniforma de aghiotant regal a generalului Balif, spre deosebire de cea de campanie, cu care era îmbrăcat regele, neavând vreun însemn, vreun epolet, l-a considerat a fi şoferul. Generalul, văzând cum sergentul se pierde în explicaţii, i-a propus să se urce pe treapta maşinii şi să le arate chiar el, de unde pot cumpăra benzină. Şi i-a dus pe strada Cimitirului, actuala Bobâlna, la depozitul de produse petroliere care există şi acum – atunci se numea Societatea Distribuţia. Ajungând acolo, sergentul strigă la paznic, se deschide poarta… Apoi începe să-şi arate destoinicia: „Şofer, la dreapta! Şofer, la stânga! Şofer, trage la pompă!” În timp ce dădea aceste ordine vehemente, iar „şoferul” le executa corect, a apărut şeful depozitului, domnul Dumitrescu, care a înlemnit. S-a oprit maşina, Dumitrescu s-a dus să dea onorul regelui şi să-şi ceară scuze pentru confuzia făcută de sergent. Regele s-a amuzat, a râs fără să facă vreun caz din această situaţie.

Reporter: Regele Mihai a mai fost în Câmpina şi cu altă ocazie?
Alin Ciupală: Da, cu mai mult timp în urmă. Conducea o maşină deosebită, singur, fără gardă. Toată caroseria era îmbrăcată într-un furnir maroniu. Automobilul era cunoscut ca aparţinând Casei Regale. Şi-a rămas în pană în zona unde este sau era Sanepid-ul. Era un părculeţ frumos, în formă de triunghi. Regele Mihai, care făcuse printre altele şi şcoala de maiştri militari, ştia totul despre mecanică. Lumea îl cunoştea, era tânăr, era frumos şi foarte popular, întotdeauna. Şi s-a strâns o grămadă de lume când s-a oprit maşina. Printre curioşi se afla şi fratele acelui Calboreanu, de care v-am povestit mai înainte şi care era şi el şofer. Şi-a oferit serviciile ca să-l ajute să repare defecţiunea. Regele i-a mulţumit, dar l-a refuzat. S-a dat jos din maşină, s-a dus în spate, de unde a luat un combinezon negru, de mecanic, cu care s-a îmbrăcat peste haine. Apoi s-a apucat de reparaţie. Singurul ajutor cerut a fost un săpun şi un prosop, pe care cineva le-a adus din apropiere, pentru a se putea spăla la o cişmea, aflată acolo. A mulţumit şi a plecat mai departe. Mă gândesc la această simplitate, să vii, să stai, să-ţi repari maşina ca şef de stat, când acum orice mic demnitar se mişcă… hm… Şi uite aşa v-am plimbat puţin prin Câmpina de altădată. E bine să ne amintim aceste lucruri, pentru că ne aparţin. CArmen NEGREU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co