Imobiliare Valea Prahovei
Actualitate

„M-am drogat cinci ani!”

Destăinuirile unui fost toxicoman devenit salvatorul semenilor

Georgiana Drăgan este o tânără în vârstă de 26 de ani, născută în Bucureşti şi ajunsă pe meleaguri prahovene, din cauza problemelor pe care le-a avut cu consumul de droguri, de-a lungul a cinci ani. Mesajul său se doreşte a fi un semnal de alarmă pentru tinerii care cad pradă traficanţilor de droguri. Consecinţele? Nu fac decât să sfârşească în abisul propriei minţi, roşi pe dinăuntru de o moarte albă şi lentă.

Consumul şi dependenţa de droguri, discuţiile pe această temă, cu atât mai mult recunoaşterea publică a cuiva despre astfel de probleme, sunt încă, oarecum tabu în mentalitatea românului, indiferent de care parte a baricadei se află. Poate că mult mai mediatizată este implicarea autorităţilor competente de prindere a celor care produc sau comercializează aceste substanţe interzise. În contextul acestui pericol care a pătruns de o bună bucată de vreme şi în ţara noastră, Georgiana Drăgan este cu atât mai mult de admirat, pentru curajul de a face publice necazurile ei legate de droguri, totodată voinţa de a renunţa la ele, de a-şi recăpăta viaţa normală.
După terminarea liceului, Georgiana Drăgan s-a înscris la cursurile unei şcoli sanitare. Avea 20 de ani, când a început să consume droguri de mare risc. Până la ele, cochetase cu câteva ţigări cu marijuana sau „iarbă”, cum e cunoscută în limbajul străzii. Contextul în care a căzut pradă tentaţiei a fost unul emoţional, creat de sentimentele despărţirii de un băiat, apoi de diverse neînţelegeri familiale. Pe fondul unor frustrări, neîmpliniri, o căutare a propriei identităţi, a cunoscut un alt băiat cu care a ajuns să convieţuiască în acelaşi apartament. Noul prieten avusese deja probleme cu drogurile, fiind într-o perioadă de câteva luni de abstinenţă, la momentul când se cunoscuse cu Georgiana. În cartierul Rahova, în care locuia, consumul de droguri părea a face parte din traiul de zi cu zi. Era obişnuită cu prezenţa consumatorilor de droguri. „Îi vedeam, ştiam că se droghează, ştiam că dacă nu au doza zilnică le este rău şi că sunt în stare de orice, ca să facă rost de bani, pentru a-şi cumpăra. Cam la asta se rezumau cunoştinţele mele despre droguri. Când l-am cunoscut pe acel băiat şi am înţeles că şi el a avut astfel de probleme, m-am temut puţin. Dar, pentru că nu ştiam exact ce presupune, auzind că s-a lăsat, am crezut că e ok, că a trecut printr-o experienţă, a avut o problemă, a rezolvat-o şi putem fi împreună”, povesteşte Georgiana Drăgan.
La câteva luni, după ce se închegase relaţia dintre cei doi, tatăl prietenului său a decedat, aruncându-l pe acesta într-o stare de depresie puternică. Pentru a depăşi această stare, prietenul Georgianei a ales soluţia cea mai „uşoară”: a început din nou să consume droguri. Pentru că îl iubea, Georgiana a încercat să-i fie alături, încercând să-l ajute să renunţe. Din păcate, după cum povesteşte chiar ea, a căzut în aceeaşi capcană a drogurilor, începând să consume heroină. „Mai fumasem iarbă, luasem nişte pastile halucinogene, din curiozitate prostească. Făceam parte dintr-un grup mai teribilist, ca să zic aşa. Era vorba de apartenenţa la acel grup de prieteni şi nu neapărat că acţionam după efectul de turmă, dar cumva trebuia să mă integrez. Şi, dacă toţi făceau un lucru, am zis că să fac şi eu, nu?”, recunoaşte Georgiana efectul nociv al unui anturaj periculos şi ignorant, în ceea ce priveşte astfel de practici. Despre heroină auzise lucruri mai dure, care o speriau. Totuşi a venit ziua când, pe fondul unei discuţii aprinse cu tatăl său, prietenul a întrebat-o dacă nu vrea „să-i facă o ţigară cu heroină”. Georgiana îl întrebase ce simte când consumă aşa ceva, dar nu ştiuse să-i explice, spunându-i că trebuie să încerce ca să înţeleagă. Şi a încercat! „Diferenţa dintre ţigară şi drogul injectabil e că efectul e mult mai rapid, ajungând mai repede la creier, activându-ţi receptorii sistemului nervos central. Plus că, la ţigară consumi mai mult. Să zicem că dacă la seringă tragi o bilă, asta fiind aşa-zisa „unitate de măsură” pentru heroină, ca să obţii aceeaşi senzaţie, la o ţigară trebuie să tragi cam cinci bile. Ţigara costă şi mai mult şi durează şi mai mult până… te ia marfa. Din cauza aceasta, în general, consumatorii ajung foarte repede la seringă, pentru că e mult mai… practic, din punctul lor de vedere”, explică Georgiana, cu detaşarea celui recuperat şi conştientă de gravitatea faptelor sale.
Preţul eşecului e mult mai mare decât preţul succesului
Nu simţise mare lucru de „bine”, la început, ba din contră, i-a fost rău. Un rău valabil pentru toţi cei care încearcă prima oară heroina, dar care în mod paradoxal, continuă, forţând organismul să accepte ceea ce acesta respinge iniţial, în mod firesc. A avut frisoane, transpira, voma des. Se credea puternică, credea că o să vadă „cum e” şi asta va fi tot, mai mult, avea credinţa şi dorinţa de a-l salva pe prietenul ei. Nu a fost aşa. A continuat, conştientă că la un moment dat organismul ajunge la un anumit grad de toleranţă al drogului, în care va putea afla acea „stare de bine”. Ea nu s-a ferit să povestească, retrăind aproape, prin descriere, încă o dată simptomele dureroase, simţite atunci când drogurile îşi cereau tributul, acel sevraj…, şi nu s-a ferit nici de judecata celor ce vor află aceste lucruri, inclusiv „metodele” la care ajunsese să recurgă pentru a face rost de bani ca să-şi cumpere droguri. Recunoaşte că ajunsese să fure lucruri din casa părinţilor sau lucruri din magazine, fiind prinsă de poliţie, dar fără a face închisoare. A ajuns de multe ori la spital, la dezintoxicare, dar cu o doză de drog pusă de-o parte, pentru a continua la întoarcere. „Practic, ce căutam eu era o evadare, oarecum, dintr-o realitate care nu îmi plăcea. Drogurile te fac, cumva, să simţi ceva diametral opus faţă de ceea ce trăieşti. În momentul când eram sub influenţa drogurilor, pur şi simplu tratai totul mai uşor, vedeam soluţii pentru toate problemele. Nu într-un mod practic, dar la nivelul minţii gândeai că ele, soluţiile, există. Ţi se accentuau foarte mult stările afective. Urai sau iubeai cu altă intensitate, una periculoasă. Era şi un fel de letargie, de indiferenţă”, explică Georgiana.
Adâncindu-se din ce în ce mai mult în consumul de droguri, i s-a deteriorat, cum era de aşteptat, starea de sănătate, îmbolnăvindu-se de hepatita C, iar prietenul a fost arestat pentru furt şi închis. „Eram pe fundul prăpastiei; dacă nu luam decizia să-mi schimb viaţa, eram conştientă cu nu o s-o mai duc mult. Ori ceva rău se întâmpla cu mine, ori muream. Eram respinsă de familie, prieteni, societate”, spune Georgiana.  Fratele ei s-a aflat în aceeaşi situaţie. A avut tăria de a alege calea cea bună, calea unei vieţi normale, acceptând ajutorul Fundaţiei „Mână întinsă” din Câmpina, unde i-a cerut fratelui ei să fie adusă. După cinci ani de coşmar, se simte eliberată de droguri, ajungând la stadiul în care acordă consiliere în spital celor care trec prin ce a trecut ea. Tot ce îşi doreşte acum este să-şi termine cartea în care îşi descrie viaţa dusă în perioada în care a consumat droguri şi să ajute pe mai departe tinerii aflaţi în astfel de dificultăţi, făcând muncă de prevenţie şi consiliere, pentru că există mereu acea speranţă, pe care a ţinut-o şi pe ea în viaţă.  Carmen NEGREU

Imobiliare Valea Prahovei
To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co