Pe vremea lui nea Nicu, eram mic şi preocupat mai de grabă să răspund că nu ştiu, decât să aflu ceva. Aşa că „nu auzisem” de Europa Liberă sau de Vocea Americii şi nici nu-mi amintesc dacă Bulă chiar a murit întrebând la chioşcul din colţ: „Mai e România Liberă?”
Poate încă mai este printre noi, cu nici două rânduri mai în faţă, bătrân pensionar posesor al unui abonament pe retur, cu reducere, gata să rostească vreo câteva cuvinte cu efect analgezic: „La puşcărie, Mitică, la puşcărie!”
Nu este o instigare la violenţă! Nu este o chemare la nesupunere civică! Nu este nici măcar o injurie! E la mintea cocoşului sau, dacă vreţi, la mintea pulanului educator, că nu este altceva decât un slogan, care răzbate dincolo de peluză şi care ascunde un diagnostic crunt al societăţii româneşti.

Am vrea să-i vedem traşi la răspundere pe toţi cei care ne-au tras pe sfoara moralităţii, şi nu numai, de la infractorii mărunţi, până la marii interlopi şi la penalii din Parlament şi din fruntea altor instituţii ale statului. Mitică I – Mitică II, Mitică III, Mitică X, Mitică Y – Mitică Iliescu, Mitică Băsescu, Mitică Năstase, Mitică Anastase, Mitică Vântu – Mitică Sandu…
Nu este altceva decât un prim 11 de pamflet, în care mulţi alţii ar merita, şi ei, să fie titulari. Iertaţi-mă că nu i-am aranjat corect, pe toţi, pe posturi. Adrian RADULESCU