Editorial

Spânzurătoarea electorală

Vă mai amintiţi jocul acela, al copilăriei, numit spânzurătoarea, în care unul dintre participanţi trebuia să ghicească literele din componenţa unui cuvânt? Dacă nu se întâmpla asta, celălalt desena un ştreang şi viitorul nu suna deloc bine. Ceva din esenţa actualităţii mă împinge să vă provoc: P _ _ _ _ _ _ _ _ N.
A spus cineva „O”? „O” de la onest? Aţi început foarte bine: P O _ _ _ _ _ _ _ N! Ca să nu fiu băiat rău, vă întind o mână de ajutor şi mai completez eu o literă: P O L _ _ _ _ _ _ N! Acum e acum, să vă văd!
Dacă e cineva inspirat printre noi, şi spune „I”, „I” de la incoruptibil, a dat lovitura: P O L I _ I _ I _ N! Şi la fel de bine se potriveşte şi „C”, de la cinstit sau de la consecvent: P O L I _ I C I _ N!
În schimb, cu „D”, de la drept, nu aţi nimerit-o şi, în litera şi spiritul jocului, trebuie să desenez un cap, cu sau fără minte, în ştreangul simbolic al cotidianului.
Dar mai e puţin până la final şi cu un oricare „A”, fie el şi de la adevăr, aţi ajuns în situaţia evidentă de a nu mai putea fi opriţi: P O L I T I C I A N!
Aţi câştigat, dar luaţi aminte, că în realitate jocul acesta poate dura cât o campanie electorală şi dacă nu-i ghicim bine pe politicieni şi calităţile lor, nu va fi ca în copilărie, când râdeam de siluetele noastre schimonosite, de pe foaia de hârtie. Adrian RADULESCU

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co