Editorial

Sentiment în vremea ratelor

Astăzi voi scrie câte ceva despre mine. Cu permisiunea dumneavoastră, a celor asemeni mie, care puneţi ceasul să sune pentru o nouă zi în câmpul muncii…
Nu mă pot concentra la altceva decât la propria persoană. Mai bine spus la depersonalizarea mea, comună cu a celorlalţi care, odată cu primordiala grijă a câştigării traiului de zi cu zi, suntem reduşi la statutul de plătitori de impozite, facturi şi rate.
Cu părere de rău constat că la asta se reduce omul modern. Mai tot timpul trebuie să muncească pentru a produce…, iar atunci când nu o face, ar trebui să o facă! Un alt job, un extrajob!
Trebuie să muncim, să lucrăm, să prestăm un serviciu pentru a câştiga bani. Şi nu ar fi rău să avem şi ceva noroc, tot pentru a câştiga ceva la loterie sau la pariuri sportive.
Şi apoi…, să plătim, să achităm, să cumpărăm… Cu toţii, cu mic cu mare, trăim pe bani, ăsta este adevărul! Trăim pentru bani, cu bani, pe bani! Şi, dacă suntem mai răi de soartă şi slabi de înger şi moral, trăim pur şi simplu în rate. Adică suntem bucuroşi o zi pe lună: când facem plata şi putem răsufla uşuraţi că am mai făcut un pas spre fericirea finală. Aia de peste vreo 20-30 de ani…
Dar mai există şi altceva în afară de asta, vă jur! Sentimentele… Ele nu ar trebui să aibă preţ.
Ele se dăruiesc, nu sunt pretenţioase şi se hrănesc cu orice, dar mai cu seamă cu noi! Şi se consumă aşa…, în fiecare zi. Chiar şi în cea în care se plăteşte rata! Adrian RADULESCU

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Most Popular

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co