Editorial

Richard şi urmaşii săi

Spun unii, mai mult sau mai puţin răutăcioşi sau obiectivi, că istoria românilor este una mică, una aşa… de notat în manuale, dar nicidecum de scris mari epopei. Nu sunt eu în măsură să-i contrazic, că nu am pregătirea necesară şi, pe deasupra, nici nu am învăţat la şcoală despre marele imperiu român, despre cuceritorii valahi sau despre alt erou civilizator în afară de făcătorul de unire Mihai Viteazul. OK! Până aici, nimic surprinzător. Dar vine de dimineaţă o ştire de prin partea englezilor, care au oarece probleme de funeralii după ce l-au dezgropat de sub o parcare pe Richard al III-lea.
Nu ştiu altora cum li se pare, dar dacă în copilărie – aşa cum am mărturisit într-un alt editorial- nu mi-l puteam imagina pe Mihai Vodă făcând căcuţa, nici acum nu-mi pot închipui o aşa figură istorică dormindu-şi somnul de veci sub un loc de parcare. Exponentul unei mari puteri cuceritoare, nu tu în catedrală, nu tu în loc cu flori şi verdeaţă, ci învins de modernitatea societăţii, îndărătul asfaltului, călcat în picioare şi în pneuri, zi de zi. Mă rog, e treaba lor, a englezoilor… A lor în general şi, în particular, a celor care afirmă că sunt urmaşii lui Richard al III-lea şi care se opun îngropării marii figuri istorice în locul ales de autorităţi. Dar treaba noastră care e? Nu avem şi noi măcar o treabă mică, mai mică decât al lor, de a-i afla urmaşii lui Mihai Viteazul? Aşa, ca exemplu… Sau chiar suntem atât de mititei încât avem doar trecut şi prezent, fără vreo câteva odrasle care să le înnoade? Adrian RADULESCU

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Most Popular

To Top

Powered by themekiller.com watchanimeonline.co