Răspunsul profesorului George Corciova pentru fostul primar al Brezei, George Mărăcineanu
În articolul „George Mărăcineanu fostul primar al oraşului Breaza a fost informator al Securităţii”, apărut pe 29 iulie 2009, profesorul George Corciova dădea publicităţii câteva documente găsite în dosarul său, nr. 1114 de la CNSAS. Printre acestea, s-au regăsit numele unor profesori care au dat, în 1975, informări Securităţii, despre modul în care acesta îşi manifesta nemulţumirile la adresa regimului comunist. În acelaşi articol, George Mărăcineanu a dat o declaraţie cu privire la informaţiile prezentate în scris maiorului de securitate Miron Păun, apreciind că afirmaţiile făcute nu au avut repercusiuni asupra vieţii lui George Corciova. Ca o reacţie la declaraţia dată de către fostul primar al oraşului Breaza, George Corciova a trimis redacţiei câteva informaţii cu privire la consecinţele pe care consideră că le-a suportat ca urmare a informărilor primite de Securitate de la George Mărăcineanu. (Carmen NEGREU)
„În articolul acestei publicaţii din 29 iulie, aminteaţi că informaţiile administrate la Securitate nu au avut repercusiuni asupra mea. Vă reîmprospătez memoria, care ne este scuzabilă atunci când vârsta este înaintată. După informaţiile amintite, la mai puţin de o lună, la şcoala Podu Vadului a venit maiorul de Securitate Miron Păun, însoţit de un alt ofiţer, spre mă interoga privitor la atitudinea mea lipsită de obedienţă. Prin surprindere, a venit la apartamentul din Câmpina, când ştia că aş fi singur. În faţa apartamentului lăsase un agent. Fiul meu de 5 ani era răcit, fapt pentru care nu l-am trimis la cămin, rămânând cu mine acasă. Maiorul Păun mi-a propus să dau informaţii. Aveam întotdeauna în memorie abuzurile regimului totalitar asupra familiei mele şi răspunsul nu putea fi decât: „Nu cunosc.” Abordat şi cu altă ocazie, am răspuns că nu ştiu nimic despre prof. Stroe şi Smărăndescu, care, după maiorul Păun, ar fi fost legionari. Maiorul s-a mirat: „Cum, dumneata nu ştii nimic?” Eu i-am răspuns: „Ba da!. Se fură la cântar în piaţa Câmpina.” Exasperat că nu aşa ceva îl interesa, m-a apostrofat cu „Mai vedem noi!”. În aceea perioadă, eram despărţit de soţie. Presiunile au continuat, culminând cu evacuarea din casa de pe strada Victoriei nr. 5, din Breaza. Aveam contract cu IGO Câmpina. Am fost evacuat în 16 februarie 1979 (dată memorabilă) fără hotărâre judecătorească şi avertisment. A urmat un proces formal cu IGO, după faptul împlinit. Întrebat de d-na judecătoare unde locuiesc, am răspuns mulţumindu-i pentru întrebare ca fiind pusă din considerente umanitare, că voi părăsi ţara. Nu ştiu dacă grefiera avea voie să menţioneze acest lucru. A doua zi după evacuare, am adunat puţinele lucruri rămase în zăpadă, (câteva duse la profesorul Pavel, din apropiere) şi am făcut cerere de emigrare. Am dat un exemplar la Câmpina pentru maiorul Păun şi un altul adresat prin poştă lui Ceauşescu. Cerusem să emigrez în RFG sau China, pentru a nu avea tentă politică. Nu mai aveam ce pierde! Se întâmpla după semnătura lui Ceauşescu la Helsinki, privind emigrarea. Am fost chemat şi aşteptat, subliniez „aşteptat”, la un anume Ionaş, secretar II Prahova, care mi-a vorbit frumos, pentru că cererea mea a ajuns foarte sus şi mi-a spus că nu voi mai avea neplăceri. Chiar aşa a şi fost. Cu gândul la cei doi copii, am renunţat la ideea de a emigra. Mi-am dat seama că, între suspuşii fostului regim, au fost şi oameni faţă de care nu pot avea resentimente. O spun ca unul ce nu am fost încadrat politic. Faţă de cererea mea, pe ultima pagină a dosarului, între timp, Miron Păun, lt. colonel, Toma Constantin, lt. colonel, şi Jipa Constantin, colonel, şi-au dat iscălitura că aş fi fost dereglat mintal. Cine dădea dreptul Securităţii să dea diagnostice neurologice? După evacuarea din casă, primele 3-4 nopţi am dormit
într-o cămăruţă de la şcoala veche Centru şi aproximativ două săptămâni, la hotel Parc Breaza (a se vedea condica de recepţie). Sufleteşte, majoritatea cadrelor didactice din Breaza, au fost alături de mine şi aşa se explică de ce, în perioada evenimentelor din ’89, m-au ales să le reprezint. Toată stima pentru cel ce a fost Octavian Paler, afirmând că „revoluţia română a ţinut 5 zile”! Aşadar, domnule Mărăcineanu, când pe timpul acelor evenimente aţi stat în umbră şi de cealaltă parte a baricadei, de unde cu câţiva partinici mă priveaţi conspirativ prin afişele scrise sub iscălitura responsabilei cofetăriei al cărui patron aţi fost după revoluţie (le-am păstrat!), vă întreb faţă de nonşalanţa afirmaţiei, că nu am avut repercusiuni, dacă aţi avut dreptate? Vă pot arăta oricând şi nu numai dvs. documentele sub iscălitura şi ştampila roşie a CNSAS-ului. Nici faţă de dumneata nu am resentimente şi vă spun, ca între foşti colegi de breaslă, cu aceeaşi sinceritate la care nu am renunţat, că pentru memoria generaţiilor viitoare, trebuie să existe, fără mistificări, descrise evenimentele de după 23 august 1944. În ce mă priveşte, un capitol aparte va fi revoluţia în provincie şi dosarul securităţii.”
Prof. George Corciova
Tot pe adresa redacţiei, printr-un e-mail, profesorul Mihai Neagoe, a cărui semnătură se regăseşte pe o informare adresată Securităţii, declară următoarele cu privire la lipsa de repercusiuni asupra lui George Corciova, în urma celor afirmate despre acesta:
„D-le redactor şef, subsemnatul Neagoe Mihai, domiciliat în oraşul Breaza, str. Colinei nr. 56, jud. Prahova, protestez împotriva articolului apărut în ziarul dvs. nr. 89(29-07- 4-08-2009) intitulat „George Maracineanu fostul primar al oraşului Breaza a fost informator al Securităţii”, în care apar şi eu, deoarece consider că mi-a afectat imaginea publică şi mi-a adus prejudicii activităţii didactice de 43 ani. Acest articol a fost conceput şi scris de către Negreu Carmen la propunerea profesorului Corciova George, care, după 34 de ani, caută să compromită presa şi colegii locali cu activitate didactică de peste 40 de ani (mă refer la foştii directori la şcolile la care am funcţionat: Mărăcineanu George şi Stănica Ion), celelalte două nume folosite, Frâncu Gheorghe şi Teodorescu Elena nu există, ele fiind fictive. Acest articol nu dă o informaţie promptă şi corectă, aceasta este deformată cu intenţia de manipulare a opiniei publice, iar ştirea nu a fost verificată înainte de a fi publicată şi de alte surse. În acest articol apar ca personaj, cu profilul conturat al informatorului de securitate. Pentru elucidare vă relatez exact cum s-au petrecut lucrurile: În ziua de 10 februarie 1975, am fost chemat în cabinetul directorului şcolii nr. 1 Breaza de către maior Păun Miron de la Securitate şi cu politeţe mi s-au adresat 3 întrebări referitoare la profesorul Corciova George, care era permanent în conflict cu autoritatea. Am fost chemat eu, deoarece eram şi secretar al şcolii Podu Vadului şi consemnam discuţiile din cadrul consiliilor profesorale,
într-un registru. Prin răspunsurile pe care le-am dat şi care au fost consemnate în raportul ofiţerului de securitate, am căutat să ajut să nu fie acuzat de lucruri mai grave, acestea fiind minore. Cele 3 întrebări erau: 1. Ce afirmaţii a făcut profesorul Corciova în legătură cu retribuirea cadrelor didactice? Răspunsul a fost: profesorul Corciova a apreciat că unii elevi ai şcolii absolvenţi care lucrează în uzină au salarii mai mari decât cadrele didactice. 2. Dacă profesorul Corciova George a refuzat să cedeze premierea pentru ajutorarea sinistraţilor inundaţiilor din 1970. Am răspuns că în acea perioadă funcţionam la altă şcoală, dar din auzite se pare că aşa a fost. 3. Dacă am cunoştinţă de anumite activităţi duşmănoase ale profesorului Corciova. Răspunsul a fost negativ. Acestea au fost evenimentele aşa cum s-au desfăşurat şi nu au avut nici un efect asupra persoanei şi activităţii profesorului Corciova, Securitatea considerându-le nepericuloase. Faţă de cele relatate cer reparaţii morale şi reconsiderarea articolului.”
Prof. Neagoe Mihai
